Citate despre Indulgenta

Sarut! Floare de nalba in gradina imbratisarilor! (Poeme saturniene) © CCC

Indulgenţa este forma cea mai politicoasa a detasarii.

Un vis adânc şi straniu adeseori revine: E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată, Şi nu-i de tot aceeaşi de fiecare dată, Şi nu-i de tot nici alta, şi mă-nţelege bine. Căci ea mă înţelege şi străveziu: în fine Mi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegată Şi fruntea mea înaltă şi-adesea brobonată Doar ea mi-o răcoreşte, când plânge lângă mine. Nu ştiu, e oare brună, bălaie sau roşcată? Şi numele-i? Sonor e şi dulce totodată, Cum poartă-ndrăgostiţii cei surghiuniţi de Lume. Privirea-i, o privire de statuie îmi pare, Şi-n glasu-i grav şi calm e-o inflexiune-anume A vocilor iubite, tăcute-n depărtare. (Visul meu obișnuit) (trad. George Pruteanu)

Stiu ceva mai frumos decat inocenta: indulgenta.

Cand ceri cuiva indulgenta, ii ceri dispret indulcit, ori, dupa imprejurari, agravat cu bunavointa.

Fiti indulgenti cu altii si severi cu voi. (Cartea natiunii si a pelerinilor poloni) © CCC

Si, mai ales, sa fim indulgenti unul cu celalalt. (Odinioara si altadata) © CCC

Inchina-te firestii glorii a simplitatii.

Ea nu stia ca Infernul este absenta. (Odinioara si altadata) © CCC