Citate de Denis Diderot

Se tin discursuri nesfarsite impotriva pasiunilor. Toate suferintele omului se pun pe socoteala lor si se uita ca tot ele sunt si izvorul tuturor placerilor lui. In constitutia lor exista un element despre care nu se poate spune nici prea mult bine, nici prea mult rau: ceea ce nu-mi place insa este ca ele nu sunt privite decat in aspectul lor negativ… numai pasiunile, pasiunile mari, pot sa inalte sufletul la lucrurile mari. Fara pasiuni nu exista nici sublimul, fie in moravuri, fie in creatie, si artele frumoase s-ar intoarce inapoi la copilaria lor, iar virtutea s-ar bagateliza . . .

Numai o catastrofa generala a globului ar putea sa stinghereasca stiintele, artele si sa ingroape sub ruinele ei numele oamenilor celebri care le-au cultivat cu succes. Lumina spiritului poate sa-si schimbe climatul, dar ea e la fel de nepieritoare ca lumina soarelui.

Gândeşte-te la frumuseţea care încă mai există în jurul tău şi vei fi fericit.

Fiecare virtute, fiecare viciu isi are timpul lui, apoi nu mai e la moda.

Stim sa uram, dar nu stim sa iubim. © CCC

Orice lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede.

Frumusetea este facuta din toate formele fundamentale ale vietii.

Cei carora li se da locul al doilea in mod unanim si nu cedeaza locul intai nimanui il merita incontestabil.

Nu exista decat un pas de la fanatism la barbarie.

Adevarul cuprinde numai idei, pe cand frumusetea cuprinde idei manifestate in materie sensibila.

Frumusetea e un bun fragil.

Frumusetea formelor unei sculpturi de Rodin, liniile perfecte ale corpului feminin sau linia fragilă și delicată a unui trandafir, iata tot atatea plăceri estetice pe care ni le ofera forța electromagnetică. Fără ea, lumea, lipsită de formă, ar fi terna. Lasati doar in seama gravitației, atomii ar fi gigantici, iar stelele ar fi doar nuclee imense de protoni sau de neutroni. (Melodia secreta) © CCC

Omul care se crede fericit, chiar este fericit.

Un om cu cat se intoarce mai mult inapoi, cu cat se avanta mai mult inainte, cu atat e mai mare… Prezentul e o consecinta necesara a trecutului si viitorul o consecinta necesara a prezentului; prezentul e un punct indivizibil si curgator pe care omul nu poate sta, asa cum nu poate sta pe varful unui ac.

Adevărata frumuseţe poate fi descoperită doar de cel ce completează mental ceea ce este incomplet. (Cartea ceaiului) © CCC

Ne bucuram de frumusetea fluturelui, dar rareori admitem schimbarile prin care a trecut pentru a ajunge la acea frumusete. © CCC

Invatatura ii confera omului demnitate.

Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toată faţa pământului ar fi fost schimbată Dar și a ei! Le nez de Cléopâtre, s’il eut été plus court, toute la face de la terre aurait changé. Et la sienne donc! © CCC

Dupa ce ar exclude dintre ei deosebirile funeste intre AL TAU si AL MEU, oamenilor nu le-ar ramane mult de facut pentru a nu mai avea nici un motiv sa tremure si pentru a deveni fericiti, atat cat este ingaduit unor oameni.

Nemurirea poate fi inteleasa ca un fel de viata pe care o dobandim in memoria oamenilor; acest sentiment care ne impinge cateodata la actiunile cele mai mari este semnul cel mai sigur al pretului pe care il punem pe stima semenilor nostri. Noi ascultam in noi insine elogiul pe care ni-l vor face intr-o zi, si ne jertfim. Ne sacrificam viata, incetam de a exista in mod real pentru a trai in amintirea lor. Daca nemurirea considerata sub acest as­pect este o himera, ea este himera sufletelor mari… Suntem puternic legati de consideratia oamenilor cu care traim; fara sa vrem, vanitatea noastra scoate din neant pe cei ce nu exista inca si noi auzim mai mult sau mai putin bine judecata pe care o fac asupra noastra si ne temem de ea mai mult sau mai putin.