Citate de Constantin Noica

Frumusețea chipului este o podoabă fragilă, o floare trecătoare, strălucire de o clipă și care nu-i legată decât de epidermă.

Frumusetea e un sir de ipoteze pe care le scurteaza uratul, barand drumul pe care il vedem deschizandu-se spre necunoscut.

Tu ești o noapte, eu, o stea. Eu sunt un haos, tu, o lumină; eu sunt cuget, tu, o problemă; caută-mă și, mai departe, am să mă ascund în tine.

Orice raspuns trimite la o intrebare, la o intrebare trezita din raspuns.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu matematica este greu să aibă un sentiment real pentru frumos, pentru cea mai profundă frumusețe, a naturii... Dacă vrei să afli mai multe despre natură, să apreciezi natura, este necesar să înțelegi limba pe care o vorbește. © CCC

Frumuseţea bărbatului constă în spiritul său, spiritul femeii constă în frumuseţea sa. Proverb oriental

Gândeşte-te la frumuseţea care încă mai există în jurul tău şi vei fi fericit.

Un lucru frumos e o bucurie eternă. (Endimion) A thing of beauty is a joy for ever. Endimion, păstor de o rară frumusețe, a fost pedepsit de Zeus să doarmă veșnic, fiindcă a îndrăznit s-o seducă pe Hera. Îndrăgostită de el, Artemis l-a transportat pe muntele Latmus din Caria, unde în fiecare noapte, zeița, identificată cu Selene (Luna), venea să-i privească chipul fermecător. De aceea Endimion l-a rugat pe Zeus să nu-l trezească din somn, dar în schimb să-l lase pururea tînăr. John Keats a publicat în 1818 poemul Endymion, în care povestește legenda mitologică și care începe cu versul celebru : „A thing of beauty is a joy for ever” („Un lucru frumos e o bucurie eternă”). E tocmai ceea ce se înțelege prin expresia „somnul lui Endimion”.

Frumusetea nu se masoara prin volum. O singura floare face sa se vada un pom mare; o singura stea da armonie intregului cer intunecat.

Cea mai frumoasă lună e pe lac, cel mai frumos luceafăr e pe mare, și cântă cel mai sincer pitpalac nu-n pomi, ci-n amintiri și în uitare. Cea mai frumoasă lună e în lac.   Cea mai frumoasă floare e pe sâni, sau în surpate plete de femeie și nu lucesc, pe cer, ca în fântâni, fantomele de lux din curcubeie. Cea mai frumoasă floare e pe sâni.   E aurul mai cald în inelar și șoldul mai cu linii sub mătasă, în nuntă-i vinul cel mai plin de har și-n rouă raza cea mai languroasă. E aurul mai scump în inelar.   Culori și mirodenii cercuri fac în jurul meu. Argila mea tresare și cu cămașa cerului mă-mbrac. Și iată-mă-s, deodată, cer și zare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cea mai frumoasă lună e în lac. (1958) (Arta Poetică)

Doar influența extraordinară a frumuseții desființează vârsta. O femeie frumoasă are vârsta pe care i-o dai. (Teribilii) © CCC

Pe tron sau in lanturi, poti fi liber daca te ridici pana la gandire.

Nu s-a gandit nimeni sa deschida un institut de infrumusetare din cele sufletesti. Fiindca dinauntru in afara vine frumusetea.

Cine-n astă dimineață-și deschisese Rochia-i purpurie către soare, Pe neașteptate, pierzându-și în amurg Faldurile rochiei purpurii, Și culoarea asemănătoare feței tale.   Vai! vezi cum în puțin spațiu, Iubito, ea își are locul. Vai! Vai, frumuseții sale lăsate să piară! O, într-adevăr, mamă vitregă e Natura, Când asemenea floare durează Doar de dimineață până seara!   Deci, crede-mă, iubito, Cât timp ți-s anii încă-n floare În frageda-ți tinerețe, Culege, culege-ți anii tineri: Ca și acestei flori, bătrânețea Îți va ofili frumusețea. (Ode, Pentru Casandra, Iubito, hai să vedem dacă trandafirul…) © Copyright CCC All right reserved

Frumosul este simbolul binelui moral. (Critica puterii de judecată, 1790)

In adancul oricarei frumuseti zace ceva inuman.

Frumusetea simpla e cea care iti umple ochii de lacrimi.

In arta, ca si in iubire, instinctul ajunge, iar stiinta nu raspandeste in preajma ei decat o lumina inoportuna. Desi frumusetea se releva din geometrie, numai sentimentul singur e in stare sa-i surprinda formele delicate.

Frumuseţea conţine întotdeauna o parte de ciudăţenie, o ciudăţenie simplă, nepremeditată şi inconştientă. © CCC

Frumusețea este arma noastră împotriva naturii; prin ea facem obiecte, dându-le limită, simetrie, proporție. Frumusețea oprește și îngheață fluxul de topire al naturii. © CCC