Ce a fost el, pentru mine, în ultima etapă a vieţii noastre? Preşedintele (Uniunii Scriitorilor). Un preşedinte bun pentru obşte şi care pentru mine n-a existat în nici un fel şi eu n-am existat pentru el. […] Cine a fost acest om extraordinar, bestial, uman, laş pînă la ultima degradare, puternic, gîlgîitor, de o vitalitate ce părea veşnică, acest bărbat pe care l-am iubit cu patimă şi cu dorinţa de a muri la despărţire, şi cu dorinţa chinuitoare de a avea un copil de la el, un bărbat pe care l-am purtat în sînge toată tinereţea mea, cînd am fost şi cînd n-am fost cu el, pe care l-am urît, pe care l-am dispreţuit, admirat…
(Însemnările mele, 1974)
Anul 1932 este anul în care, în Însemnări, apare pasiunea poetei pentru cunoscutul gazetar şi scriitor de stînga Zaharia Stancu. Tînăra de 18 ani, care colabora la revista Azi, editată de Zaharia Stancu, este prinsă în jocurile dragostei cu un bărbat mult mai experimentat, cu 12 ani mai în vîrstă, pentru care, probabil, episodul era încă o aventură. Deşi autoarea nu este naivă şi notează, pe 20 septembrie 1932: „Ce-o să se întîmple între mine şi S.? […] Prietenia noastră, ca să-i spunem aşa, nu poate duce la nimic. Nu numai atît. Presimt că ruptura o să vină curînd şi violent“, raporturile cu Stancu vor evolua furtunos, pe durata mai multor ani, într-un amestec de zbucium dramatic şi dorinţă de răzbunare.
Nu ai cum sa fii primul ei iubit, nici ultimul, sau singurul. Ea a iubit inainte sa te intalneasca si poate iubi din nou. Dar daca ea te iubeste acum, ce altceva mai conteaza? Ea nu e perfecta, nici tu, si amandoi nu puteti fi perfecti cat timp veti fi impreuna, dar daca ea te poate face sa razi, gandește-te de doua ori, și recunoaste ca este in natura umana sa faca greseli, asa ca tine-o langa tine si ofera-i tot ce poti mai bun. Ea nu se poate gandi la tine in fiecare secunda a zilei, dar iti va oferi o parte din fiinta ei, asa ca nu ii frange inima. Deci, nu o rani, nu incerca sa o schimbi, nu ii analiza fiecare gest si nu aștepta de la ea mai mult decat iti poate oferi. Zambeste-i cand te face fericit, spune-i cand te supara și marturiseste-i ca ti-e dor de ea cand nu e langa tine.
© CCC Published on: Jun 9, 2013
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?
Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
(Lumina)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.