Citate despre Iubire

Ma intreb daca o amintire e ceva ce ai sau ceva ce ai pierdut.

…nu iubeşti cu-adevărat decat pe cine respecţi...

E greu s-o rupi deodata cu un amor indelung. Difficile est longum subito deponere amorem. (Catullus, Carmina)

Cu cât sufletul tău intră mai profund în hăţişurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atât actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfăptuit. Nu ţi-l mai poţi închipui. Deşi-l doreşti, nu ţi-l mai poţi închipui.

Cand simpatizam puternic pe cineva, cream de obicei un tip ideal, pe care-l purtam in suflet si pe care persoana iubita trebuie sa-l imbrace, sa si-l apropie in totalitate. Si toate gesturile sale le asimilam acestui tip ideal. Daca din cand in cand suntem contrazisi, intrebuintam o intreaga sofistica pentru a ne demonstra noua insine identitatea intre persoana iubita si tipul nostru mental. Cu cat diferenta e mai mare, cu atat imaginatia noastra trebuie sa lucreze mai mult; cu cat obiectul e mai inferior, cu atat contributia noastra imaginativa e mai intensa, fiindca trebuie sa-l creeze aproape din nou.

Iubirea neimpartasita este singura care durează: nu te părăsește niciodată. © CCC

Cea mai mare iubire este iubirea unei mame, apoi, vine iubirea unui câine și mai apoi, iubirea unui iubit. Proverb polonez © CCC

Pentru oameni, nimic nu este niciodata castigat o data pentru totdeauna, nici in dragoste, nici in prietenie. (Femeia fariseu) © CCC

Oricine vorbeste de dragoste... ar trebui sa evite sa vorbeasca in numele celorlalti, ba cred ca niciodata n-ar tre­bui sa foloseasca, vorbind, persoana a treia…, pentru ca sentimentele pe care le incearca sunt incomunicabile, vorbele cu care sunt etichetate nu corespund aceluiasi continut, intensitatea si durata sentimentului pot fi nesfarsit de felurite…  

Unde stapaneste dragostea, nu exista dorinta de putere, iar unde predomina puterea, lipseste dragostea. Una o umbreste pe cealalta.

Banuielile cuibarite in sufletul cuiva, asezate in sir ca minele una dupa alta, nimicesc iubirea prin explozii succesive. (Climate)

Demoni și minuni, Vânturi și maree, În depărtare, marea deja s-a retras, Și tu, Ca o algă ușor mângâiată de vânt, În nisipurile așternutului, te unduiești visând, Demoni și minuni, Vânturi și maree, În depărtare, marea deja s-a retras, Dar în ochii tăi întredeschiși, Două valuri mici au rămas, Demoni și minuni, Vânturi și maree, Două valuri mici pentru a mă îneca. (Nisipuri mișcătoare) © CCC   Démons et Merveilles Démons et merveilles, vents et marées, au loin déjà la mer s'est retirée, et toi comme une algue, doucement caressée par le vent, dans les sables du lit, tu remues en rêvant. Démons et merveilles, vents et marées, au loin déjà la mer s'est retirée, mais dans tes yeux entr'ouverts, deux petites vagues sont restées. Démons et merveilles, vents et marées, deux petites vagues pour me noyer.

E trist ca nimeni să te ştie, Dar şi mai trist să-ţi zici mereu Că te-a pătruns nimicnicie Deşi ai fost ca Dumnezeu.   Unde sunteţi, iubiri deşarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu faţa ta?   În viaţa lumii acestie, Ce-i fără capăt şi-nceput, În toată neagra veșnicie O clipă numai te-am avut.   De-atunci te chem din întuneric Şi amintirea ta dezmierd Până ce răsari… un vis himeric, Abia răsari… şi iar te pierd.   Ca la un zvon ce lin adie Urechea țin, mereu ascult… Tot mai puţină armonie… Pustiu din ce în ce mai mult.   Şi din comoara-mi de suspine, Cu amintiri, cu dor îmbrac Acest amor bogat în chinuri Şi-n mângâieri, de tot sărac. (E trist ca nimeni să te ştie)

Dragostea, sub toate formele ei, este drumul unic care duce spre puritatea morala.

Dragostea este o poveste străveche, dar care este totdeauna nouă.

Iubesc pământul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti. (La rascruce de vanturi)

Inima are taine pe care nici o ratiune nu le patrunde.

Dragostea este o mare al carei tarm este femeia. © CCC

Dragostea e ca randunelele, poarta noroc casei unde se aciuaza.

Mandria nu e un motiv de lauda cand e vorba de dragoste: ea se naste aproape ori de cate ori amorul propriu e mai tare decat dragostea.