Mihail Ralea
Mihail Ralea, 1 mai 1898 – 17 mar. 1964, sociolog, psiholog, eseist și om politic român, profesor la Universitățile din Iași ți Bucuresti, membru al Academiei Romane.
S-a născut la Huşi. A studiat Filosofia la Bucureşti şi Iaşi. S-a specializat la École Normale Supérieure şi Sorbona în filosofie şi drept. A susţinut două teze de doctorat: „Ideea de revoluţie în doctrinele socialiste“, 1923 şi „Proudhon, concepţia despre progres şi atitudinea lui socială“, 1923.
A făcut închisoare înainte de război pentru poziţii ideologice de stânga. După război, ministru al Artelor, deputat în Marea Adunare Naţională, membru în Consiliul Mondial al Păcii.
A urmat lui C. Stere şi G. Ibrăileanu la conducerea Vieţii româneşti. Ca eseist a scris aproape despre toţi scriitorii moderni din literatura română şi universală: Ibsen, Keyserling, Th. Hardy, Amiel, Fromentin, Anatole France, Rilke, Paul Valéry, Gide, Th. Mann, Balzac, Sadoveanu, Arghezi, Ibrăileanu etc.
Pentru activitatea sa culturală şi pentru cea ştiinţifică a fost ales membru al Academiei Române (1948), preşedinte al Secţiei de ştiinţe economice, filosofice şi juridice (1959–1963), şi distins cu titlul de laureat al Premiului de Stat.
Opere principale:
– lucrari de sociologie: Introducere in Sociologie, 1927; Contributii la stiinta societatii, 1927; Sociologia succesului, 1962 – in colaborare; Sociologia succesului (în colaborare); Sociologia şi teoria cunoaşterii;
– eseuri de antropologie filosofica: Explicarea omului, 1944—1945;
– eseuri: Interpretari. 1927; Atitudini, 1931: Valori, 1935;
– memorialistica: Memorial. 1930; In Extremul Occident, 1955; Cele doua Frante, 1956;
– filosofie: Istoria filosofiei, 1958 – în colaborare;
– psihologie: Istoria psihologiei, 1958 (în colaborare); Portrete, cărţi, idei. Introducere în psihologia sociala, 1966 – în colaborare (postum); Psihologie şi viaţă;
– altele: Comentarii şi sugestii, 1928; Perspective, 1928; Atitudini, ipoteze şi precizări în ştiinţa sufletului; Specific şi frumos în comentarii şi sugestii, 1931; Formarea ideii de personalitate; Înţelesuri (1942); Între două lumi (1943).
Citate asemanatoare
-
Succesul e o conditie esentiala a dezvoltarii personalitatii, a dezvoltarii acelui optimism intim in fortele si capacitatile noastre…Ca sa ai succes, adica sa fii selectat de societatea in care traiesti, e necesar sa te inscrii cu orice pret intr-un anumit tip…universul nostru psihic si moral este o constructie ale carei semnificatii sunt acordate in mod conventional: institutiile sunt de asemenea constructii nascute din ansamblul de reguli sau de principii a caror rigiditate si eficacitate sunt asigurate prin sanctiunea sociala ... Societatea nu are numai rolul de jandarm. Daca stie sa pedepseasca, ea stie sa si recompenseze.O idee trecuta in mod indiferent prin mintea noastra, fara sa trezeasca o pozitie a individualitatii, e pierduta pentru noi. In schimb, o alta care ne excita atentia si interesul, din care adoptam ce ne convine, devine proprietatea noastra…O idee nu-ti poate produce adevarata caldura in suflet decat daca ai suferit pentru ea. Cheltuiala morala pe care ai facut-o ca sa o pastrezi iti arata ca o meriti.Omul trebuie sa-si dezvolte personalitatea la maximum, printr-o cura de imbogatire, de cultivare, de dezvoltare a tuturor valorilor sufletesti.Nimic nu e sigur, totul e posibil.Exclusivismul religios, crud si fanatic, opreste cresterea constiintei in omenire. Ignoranta nu este asa de detestabila decat fiindca nutreste prejudecatile care ne impiedica sa ne indeplinim adevaratele noastre functii, imprimandu-ne altele false, care sunt penibile, raufacatoare si crude in asa grad, incat sub imperiul ignorantei, cei mai cinstiti oameni devin criminali din datorie. Istoria religiilor ne ofera din plin pilde nenumarate: sacrificii umane, razboaie religioase, persecutii, arderi pe rug, vocatii monastice, practici execrabile iesite mai putin din rautatea oamenilor decat din boala lor.Lumea e perfectibila, ea se transforma mereu in sensul progresului.Fii complet pana la urma ceea ce esti, istoveste specificul din tine si din lucruri, du pana la capat ceea ce ai ireductibil si complet particular, fii ceea ce iti dicteaza legea ta personala, adica dezvolta-te sincer, simplu, complet, fereste-te de influente falsificatoare; realizeaza-ti predestinatia temperamentala, nu te abate de la ceea ce iti apartine fatal, pentru chemari si seductii care-ti vin din alta parte. Si mai cu seama nu te neglija, nu te opri la mijloc de cale. Evolueaza complet catre acel unic sens.Cautarea adevarului e un aspru ascetism.O clasa invinsa, suprimata de pe arena istoriei, tinde sa identifice destinul ei cu pieirea generala a intregii societati.Ideile nu se construiesc in sine, izolate. Ele tind intotdeauna sa rastoarne alte idei.Alaturi de realitatea reala exista in fiecare din noi o alta realitate intima, bazata pe aprecieri de valoare - o realitate ideala -, daca se poate spune, in care realitatea exterioara nu patrunde decat costumata in hainele pe care i le pretinde eticheta catorva prejudecati sub care judecam lumea…Un om care pricepe si admite totul e, implicit, un om obiectiv. Fiindca obiectivitate inseamna justitie pentru orice.Anumiti oameni sunt mai mult decat indivizi, sunt umanitati. In ei salasluiesc toate virtualitatile deopotriva.Ca sa ne preocupe gesturile, apucaturile, intentiile altcuiva trebuie sa avem timpul de a le gandi, de a le observa, trebuie adica sa avem vreme destula de pierdut. Numai intr-o societate care n-are nimic esential de facut, care petrece, care-si pierde vremea in viata usoara, placuta, in viata de lene agreabila, poate aparea o astfel de preocupare. Acest lucru nu se poate intampla unui om activ, cu griji, cu treburi absorbante.Fiecare om tinde sa se depaseasca pe sine. Orice moment trebuie sa fie superior celui anterior. De la inaltimea ultimei etape savarsite in realizarea personalitatii absolute, totale, omul poate sa-si contemple critic drumul parcurs, sa priveasca de la inaltime si cu luciditate trecutul.Dupa cum in revolutiile sociale numai plebea face revolutii, numai ea are interesul sa schimbe situatia, fiindca are totul de castigat si nimic de pierdut, tot asa si in arta: numai uratul se prezinta vesnic schimbator. Frumosul, ca si nobletea, ca si fericirea, e conservator. Singura imperfectiunea este ferment catre mobilitate. Daca universul si-ar gasi o expresie perfect estetica, s-ar inabusi in propria lui asfixie.E o constatare, de multe ori verificata de istorie si de viata, aceea ca numai insuficientele devin probleme. Nimeni nu se preocupa decat de ceea ce ii lipseste. Fericirea nu intereseaza decat pe nenorocit, iar bogatia pe sarac.A fi intr-adevar ceva inseamna implicit a valora ceva.Nimic absurd nu se poate mentine in moravurile omenesti.Cultul eului, datoria superioara de a te gasi: iata intelepciunea…Intelegandu-te, singurul criteriu al cunoasterii, reusesti sa cunosti si lumea.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.