Citate de Gotthold E. Lessing

Oamenii mari sunt mari pana si in lucrurile mici.

Nu sunt adept al parerilor cu caracter general despre popoare intregi… Cred ca oameni buni si rai se gasesc in toate natiile.

Dezacordul, care ia nastere numai din faptul ca fiecare considera adevarul dintr-un unghi diferit, este acord asupra esentialului.

Nimeni nu a atins măreţia prin imitaţie.

Oamenii nu-s intotdeauna ce par... si rar ceva mai buni.

Cei care nu pot simți micimea lucrurilor mărețe din ei înșiși sunt înclinați să treacă cu vederea măreția lucrurilor mărunte din alții. © CCC

Elogiul unui artist este făcut cu adevărat atunci când se vorbește destul despre opera sa, încât să nu mai fie nevoie să i se laude persoana. (Emilia Galotti, 1772)

Orice nimic prea mult dispretuit amarnic se razbuna.

Lucrurile cele mai mari n-au nevoie decat de a fi infatisate cu simplitate.

Admiratia e un sentiment rece, care prin caracterul ei de uimire inerta, exclude orice pasiune mai calda.

Leului ii e rusine sa vaneze alaturi cu vulpea.

Cea mai nobila preocupare a omului este…omul.

Nu există măreție acolo unde nu există adevăr. (Dramaturgia din Hamburg, 1767)

La cei slabi, de alta constrangere nevoie nu-i, decat de slabiciunea lor insisi.

Nu adevarul in a carui posesie se afla sau isi inchipuie ca se afla, ci osteneala sincera pe care si-a dat-o ca sa-l dobandeasca face valoarea omului, fiindca nu prin posesie, ci prin cercetare ii sporesc puterile . . . Posesia te face linistit, lenes, trufas.

Marele secret de a desavarsi sufletul omului prin exercitiu consta exclusiv in a primi cunostintele printr-un efort continuu, prin proprie reflectare asupra adevarului. Imboldurile, in acest sens, sunt ambitia si curiozitatea, iar rasplata este satisfactia de a descoperi adevarul… Din fire, noi suntem mult mai curiosi sa stim CUM decat DE CE exista si se intampla toate.

Nu poate fi mare ce nu e adevarat.

Va veni, va veni cu siguranta vremea aceea a desavarsirii, cand omul, cu cat va fi mai incredintat in mintea lui de apropierea unui viitor mai bun, cu atat mai putin va avea nevoie sa-si caute in acest viitor motivele actiunilor sale; atunci el va faptui binele pentru bine, si nu pentru ca nu stiu ce arbitrare rasplati sunt stabilite, care si-au avut alta data rostul unic sa-i fixeze si sa-i intareasca privirea sovaitoare spre a putea descoperi rasplatile intrinseci, mai bune, ale binelui.

Ce ridicol este sa atribui adancimea unei rani nu taisului, ci stralucirii spadei. La fel deci, ce ridicol este ca superioritatea pe care adevarul i-o da unui adversar asu­pra noastra s-o atribuim stilului sclipitor al acestuia. Nu cunosc nici un stil sclipitor care sa nu-si imprumute stralucirea mai mult sau mai putin de la adevar. Numai ade­varul da veritabila stralucire.

Bogatia de experienta straina, agonisita din carti, se cheama eruditie. Experienta proprie este intelepciune.