Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult; deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.
Tot talentul de a scrie consta, in definitiv, doar in alegerea cuvintelor.
© CCC
Desconsiderarea de sine are o falsa aparenta de moralitate si religie. Si, desi desconsiderarea de sine se opune vanitatii, acela care se va desconsidera pe sine este foarte aproape de vanitate.
Un mare defect sa te inchipui mai mult decat esti si sa te pretuiesti mai putin decat valorezi.
Orgoliul este o fiara care vietuieste in pesteri intunecate si in deserturi; vanitatea, dimpotriva, sare ca un papagal din creanga in creanga si palavrageste toata ziua.
Zgomotul nu dovedeste nimic: uneori gaina face un biet ou si cotcodaceste de parca ar fi ouat o planeta intreaga.
Vanitatea nu ia o formă mai odioasă decât dorința veșnică de aprobare.
© CCC
Cand stii putin dintr-un lucru, ramai numai la ceea ce stii sigur; daca nu te vor socoti superior, te vor socoti insa serios.
A-ti ascunde vanitatea nu inseamna a fi modest.
Vreti ca lumea sa aiba o buna parere despre voi? Nu va laudati.
Ii iertam adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu-i iertam niciodata pe cei plictisiti de noi.
Falsa modestie este ultimul rafinament al vanitatii.
Inclinatia noastra de a crede in destin este intarita de orgoliul de a nu ne crede cu totul ignorati de restul universului.
Valoram ceva prin aspiratia noastra…Un suflet se masoara prin dorinta sa, dupa cum judecam catedralele, de la departare, dupa inaltimea clopotnitelor lor.
Acum douăsprezece ore eram încă împreună și chiar ieri pe vremea asta te strângeam în braţe. Cât de mult pare să fi trecut de atunci! Noaptea este acum lină și călduroasă. Pot auzi magnolia măreaţă de sub fereastra mea cum foșnește în bătaia vântului, iar când îmi ridic privirea văd oglindirea lunii în apa râului. Papucii tăi de casă, micuţi, se află în faţa mea acum în timp ce scriu... Vreau să îţi aduc numai fericire și să te înconjur cu o stare de calm, un extaz nesfârșit – pentru a te răsplati măcar puţin pentru dragostea pe care ai revărsat-o asupra mea.
(Gustave Flaubert către Louise Colet, 3 August 1846)
© CCC