Citate de Jean de La Bruyère

Leul cand vaneaza nu cauta sticleti.

Exista oameni care au luat o hotarare buna si apoi se odihnesc pentru a nu o executa.

Rareori regreti de a fi vorbit putin, foarte adesea de a fi vorbit mult; maxima veche si comuna, cunoscuta de toata lumea si pe care nimeni n-o practica.

Omul se poate înălţa numai în două feluri: cu ajutorul propriei îndemânări sau mulţumită prostiei altora.

Nu exista pe lume o mai frumoasa imprudenta decat excesul de recunostinta.

Nu exista pentru om decat o singura nenorocire adevarata, nenorocirea de a se gasi vinovat si de a avea ceva sa-si reproseze.

Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el.

Oricat ar inainta unii, datorita virtutii, spre moderatie si intelepciune, cel dintai prilej de ambitie îi duce cu cei mai avizi, mai violenti in dorintele lor si mai ambitiosi: cum sa ramai nemiscat, cand totul merge, cand totul se agita si sa nu alergi unde alearga ceilalti?

O femeie care nu are ochii atintiti niciodata decat asupra uneia si aceleiasi persoane sau care isi ia mereu ochii de la ea face sa se creada despre ea acelasi lucru. (Caracterele - Despre femei)

Rareori sunt de acord femeile si barbatii asupra meritului unei femei: interesele lor sunt prea deosebite. Femeile nu-si plac unele altora prin aceleasi insusiri prin care plac barbatilor; mii de gesturi prin care aprind in ei focul marilor pasiuni, starnesc in ele aversiunea si antipatia. (Caracterele - Despre femei)

La cele mai bune povete, e ceva care nu ne e pe plac. Ne vin dinafara; e de ajuns ca sa le respingem mai intai din ingamfare si dintr-un capriciu si apoi sa le urmam de nevoie sau dupa matura chibzuinta.

Daca observam cine sunt aceia care nu lauda pe nimeni, care invinuiesc mereu, care nu sunt multumiti de nimeni, veti recunoaste ca sunt aceiasi de care nimeni nu este multumit.

In prietenia curata, exista o gingasie la care nu pot ajunge cei ce s-au nascut mediocri. (Caracterele - Despre inima)

Nu putem ajunge departe in prietenie daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile cusururi.

Corneille ne subjugă caracterelor şi ideilor lui, iar Racine se conformează ideilor noastre; Corneille zugrăveşte oamenii care ar trebui să fie, iar Racine – aşa cum sunt. În Corneille găsim mai mult din ceea ce se cade chiar să luăm ca model, în Racine găsim mai mult din ceea ce recunoaştem în alţii sau din ce simţim noi înşine. Unul te înalţă, te uimeşte, te stăpîneşte, te învaţă; celălalt îţi place, te răscoleşte, te înduioşează, te pătrunde.

E de ajuns sa fii laolalta cu cei pe care-i iubesti. Ca visezi, ca le vorbesti, ori ca nu le vorbesti deloc, ca te gandesti la ei, ori la lucruri de care nu te sinchisesti atat, dar te afli in preajma lor, iti e deopotriva de placut. (Caracterele - Despre inima)

Plictiseala a venit pe lume o data cu lenea; ei ii datoram in buna parte faptul ca oamenii umbla dupa placeri, dupa joc…Cel caruia ii place munca se multumeste cu sine insusi.

Spre a ne pedepsi pentru lenea noastra, exista, in afara de esecurile noastre, succesele celorlalti.

E greu ca un om foarte necinstit, sa aiba destula minte; inteligenta dreapta si patrunzatoare te duce, in sfarsit, la regulile de purtare, la cinste, la virtute. Celui care se indarjeste in ce e rau, ca si in ce e neadevarat, ii lipseste judecata si patrunderea.

Stoicismul e o idee si o inventie a spiritului, asemanatoare republicii lui Platon.