Privighetoare-a nopţii, ce aştri făcuţi plângeri
ce flori făcute-acorduri, în inima ta cântă?
Tu, pasăre-a plăcerii, din ce grădini cu îngeri
sorbi apa cea curată ce-ţi moaie guşa sfântă?
Ca vocea ta să fie-n triumf stăpână peste
noaptea de mai, ce muzici se despletesc în spaţii
naintea ta, din pieptul tău mic suind pe creste,
imense ca o mare şi-un cer de incarnaţii?
Oare atlazul lunii ţi-astupă fina urnă
cu giuvaiere-azure, frumoase şi fidele?
Un zeu îţi cântă-n suflet? Din ce adânc nocturnă
eternitate ciocul tău ciuguleşte stele?
(O privighetoare)
La sfârșitul Crăciunului, a venit ziua! Cu lovituri repezi să batem toba. Să ne chemăm vecinii, toți își vor găsi loc. Și când va fi format grupul lor prietenos, să mâncăm bine și să facem un foc mare: dacă le va plăcea, atunci, vântul şi frigul vor năvăli afară.
(Noaptea de Crăciun)
Dulce este amintirea prietenilor care ne sunt departe! Asemenea razelor blânde ale soarelui la apus, cade duios, dar trist, pe inimă.
© CCC
Fii fericit de Crăciun, dar fii și recunoscător; salută pe toată lumea, om bogat sau sărac.
(Noaptea de Crăciun)
© CCC
Crăciunul! E timpul să aprinzi focul ospitalităţii în casă, iar flacăra bunătății, în suflet.
© CCC
Nici o pasare nu are zbor prea inalt, daca nu zboara cu aripi proprii.
Astea-s [pasarile] numai instinct ca pasărea aia care pe vreme de secetă bea apa care ţîşnea din ulcior cînd arunca ea înăuntru pietricele.
(Ulise)
Se spune ca pasari calatoare, care trec noaptea in carduri peste orase, se zapacesc de lumina ce-o imprastie acestea in intuneric, si pana in zori tot dau ocol orasului, nestiind incotro s-apuce; instinctele noastre mari si mici sunt ca aceste pasari: lumina constiintei le zapaceste…
Mințile mediocre sunt îmblânzite și supuse de nefericire; dar marile minți se ridică deasupra ei.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.