Am citit o carte scrisă de un preot englez în care se spune că este multă tristețe în rai. Cred asta. Și sper că e adevărat. Căci, la urma urmei, bucuria este imposibil de suportat.
(Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)
© CCC
Ceea ce ne-a bucurat cândva nu putem pierde niciodată. Tot ce iubim profund devine o parte din noi.
Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-ameninţe
Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?
Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?
Când orbului îi eşti vedere
Şi şchiopului îi eşti picior
Când eşti orfanului părinte
Şi slabului ocrotitor.
Când ţi-e cuvântul tău ca roua
Când eşti ca ploaia aşteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.
Atunci lumina ta va creşte
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr
Şi-n vrednicie ai să-i vezi.
Atunci urcuşul vieţii tale
Va fi ca drumul cel uşor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept şi singur viitor.
Atunci prin tine-mbogăţire
Mulţimi în veac te vor cinsti
Şi cine-ar şti în veşnicie
Pe cât întins vei străluci!
Toată lumea tace, sub vraja cântecului. Dar e ciudat: acea întristare deznădăjduită și acel reproș amar cu care palpită sunt mai dulci decât cea mai sublimă, cea mai pasională bucurie.
(Domnul din San Francisco)
© CCC
Irlandezii spun că necazul tău este
și necazul lor
și bucuria ta este și bucuria lor? Aș dori
să pot crede acest lucru.
Sunt tulburată, sunt nemulțumită, sunt irlandeză.
© CCC
Femeile minunate din viata mea, toate cele pe care le-am iubit cu adevarat si care-au raspuns cu dragoste dragostei mele, au fost intr-un fel necorporale, au fost bucurie pura, nevroza pura, experienta pura. Senzualitatea, uneori dusa pana foarte departe, nu a fost decat un ingredient intr-o aventura complexa si epuizanta a mintii.
Ca un zâmbet al cerului, razele soarelui se revărsară deodată printre nori, inundând pădurea întunecată cu o adevărată ploaie de lumină, înveselind frunzişul verde, îmbrăcândul în aur pe cel îngălbenit şi căzut şi sclipind pe trunchiurile cenuşii ale bătrânilor copaci. Tot ce fusese până atunci cufundat în umbră, era acum plin de strălucire. Albia pârâiaşului putea fi urmărită după scânteierea lui veselă până departe în inima misterioasă a pădurii, care ascundea acum numai bucurie.
(Litera stacojie)
De fapt, m-am bucurat de fiecare minut al vieții mele la King’s [King’s College London], în special de descoperirea literaturii franceze și germane.
© CCC
Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal.
(Gânduri albe)
Bucuria e o minune neştiută şi nefolosită de om. Noi o întrebuinţăm ca cineva care nu ar şti să zboare cu aeroplanul şi s-ar mulţumi să alerge cu roţile, dar pe pământ.
(Gânduri albe)