Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "citate"

Când ești în pericol sau în îndoială, aleargă în cerc, țipă și strigă.

© CCC

S-au aprins în noapte stele.

Ce aproape sunt de ele!

Numai să întind o mână

Și-una-n palm-o să-mi rămână.

Mamă, vrei de ziua ta

Să-ți aduc în dar o stea?

(8 Martie)

Uneori, când sunt fericită într-adevăr,

Simt sau poate numai mi se pare

Cum în vârful fiecărui fir de păr

Îmi creşte câte-o floare.

Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă

Cu podoaba aceasta împărătească,

Dar nu mă încumet să mişc fruntea

De teamă să nu mi se ofilească,

Şi nici să mă privesc într-o oglindă

De teamă să nu mi se desprindă.

Şi e destul să mă-ntristez numai un pic

Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

Haideţi, puteţi încerca şi voi… binişor…

E uşor!

Nu trebuie decât să fiţi foarte fericiţi!

(Minune)

Plecările şi reîntoarcerile tale,

Toate plecările, de ani întregi, superbe, triumfale,

Aceeaşi frunte rea, mănuşa sfâşiată în prag

„Adio, domnul meu!” – un zâmbet vag –

Dispreţ, compătimire şi mustrări,

Aceleaşi lungi plecări

O viaţă nouă, în sfârşit cu marea dezrobire

Un albatros, un fulger în nemărginire…

Şi-aceleaşi reîntoarceri calme, resemnate:

Surâsuri de martiră şi priviri iluminate

Şi renunţări (vai, toate-s în zadar!),

Priviri furişe de copil ştrengar

Şi o mare milă pentru cel pe care l-ai lăsat,

Iertare creştinească celui vinovat,

Elanuri mistice cum nu se mai găsesc,

O pagină sublimă de roman rusesc.

Cum le cunosc aceste tragedii banale

Plecările şi reîntoarcerile tale!

(Plecările şi reîntoarcerile tale)

Purtăm fiecare o dragoste-n noi,

dar eu pentru tine şi tu… pentru alta.

şi focul ne mistuie crunt, pe-amândoi,

eu ard pentru tine, tu arzi… pentru alta.

 

Aştept un cuvânt, aştepţi un cuvânt,

dar eu de la tine şi tu de la alta,

şi braţul în vis ţi-l văd mângâind,

dar tu, în visare, nu vezi decât pe alta…

 

Şi ce ne rămâne atunci de făcut,

când soarta nu ştie decât să dezbine?

Trăim amândoi, trăim doar iubind,

deşi eu pe tine, tu totuşi pe alta.

(Delir)

În ochii tăi mă vindec

Şi mă scald,

Ne ţinem, unul altuia,

De cald

Sau noaptea, poate,

Numai de urât…

Eu nu te-ntreb

De unde-ai coborât,

Tu nu mă-ntrebi cât stau

Şi unde plec…

Şi, uite-aşa, trec zilele,

Cum trec,

Şi, uite-aşa, vin nopţile

Cum vin,

Dar dacă încă vreau să te mai ţin,

Din când în când, visând,

Pe braţul meu,

O altă zi se va-ntâmpla mereu

Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,

Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,

Cât de frumos e cerul şi de-nalt

Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.

(Reflex)

Din noaptea vecinicei uitări,
În care toate curg,
A vieţii noastre desmierdări
Şi raze din amurg

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus –
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.

(Din noaptea)

Câteodată… prea arare…

A târziu când arde lampa,

Inima din loc îmi sare

Când aud că sună clampa…

 

Este Ea. Deşarta casă

Dintr-odată-mi pare plină,

În privazul negru-al vieţi-mi

E-o icoană de lumină.

 

Şi mi-i ciudă cum de vremea

Să mai treacă se îndură,

Când eu stau şoptind cu draga

Mână-n mână, gură-n gură.

(Singurătate)

De-ar fi mijloace

Şi-ar fi putinţă

Cum m-aş mai face

După dorinţă!

 

M-aş face-oglindă

Strălucitoare

Să te cuprindă

Pân-la picioare.

 

Pieptene de-aur,

Ce-n mângâiere

Părul netează

Fără durere.

 

Un vânt m-aş face

Dulce de vară

Să-ţi închiz ochii

În orice sară.

 

Dar n-am mijloace

Nici e putinţă

De a mă face

După dorinţă.

(De-ar fi mijloace)

Şi-a pierdut vara cântând,
Greierele, şi flămând,
A văzut, aşa, deodată,
Pornind viscolul să bată.
Nu se pomenea fărâmă
De gânganie sau râmă;
Şi nemaigăsind nimica,
Dete fuga-mpleticit
La vecina lui, furnica.
Muşuroiul sta clădit,
Plin cu tot ce-ai fi râvnit.
Magazia cu făină
Era sub o rădăcină;
Şi, la rând, în multe caturi,
Erau saci cu mei pe paturi.
Adunaţi într-o firidă,
Sâmburi roşii de stafidă.

 

În dulap şi-ntr-un sertar,
Mălai galben şi zahar.
Ouăle cu coaja mică
Erau ouă de furnică,
Căci cumetrele îşi fac
Prăjituri şi cozonac.
Într-un beci închis cu scoabe,
Boloboace: struguri boabe,
Va să zică, un belşug
Rânduit cu meşteşug.
– Mă rog, maică, dumitale,
Sunt în picioarele goale,
Am rupt opinci şi obiele
De calc de-a dreptul pe piele,
Straie ce mai am pe mine,
De gol ce-s, mi-e şi ruşine,
Am rămas de capul meu,
M-a uitat şi Dumnezeu…
Luat de vânt, târât de apă,
Plăpând ca foaia de ceapă,
Încă de la arătură
N-am mai pus nimic în gură.
Să mă ierţi, de nemâncare
S-a prins burta de spinare.
Uite ce ţi-aş fi cerut,
Niscai boabe de-mprumut…
Până pe la Mărţişor…
Vreau să rabd, dar nu să mor,
Şi mă jur, i-a spus, că-ţi voi
Da cu dobândă înapoi.
Poţi să-ntrebi dacă nu sunt
Om cinstit şi de cuvânt.
Ce păcat că gospodina
E zgârcită, bat-o vina!
În loc să ia din cămări
Şi să dea, pune-ntrebări.
Că aşa o fi bogatul,
Darnic mai vârtos cu sfatul.

 

– Cum de ceri cu împrumut?
Astă-vară ce-ai făcut?
Zise potrivindu-şi barba
Negri-i ochelari cu laba.
– Ce să fac? De mi-e iertat,
Astă vară am cântat.
Am cântat cri-cri, gri-gri,
Nopţi cu nopţi şi zi de zi.
– Ai cântat! îmi pare bine!
Acum joacă dacă-ţi vine!
Şi calica de mătuşă
Trânti ivărul la uşă.

(Greierele și furnica)

(Traducere, în versiune originală, după fabula omonimă a lui Jean de La Fontaine)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.