Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "citate"

Ratiunea este metoda lenta si intortocheata prin care cei care nu stiu adevarul il descopera.

Noi credem uneori ca lucrurile sunt adevarate, numai fiindca sunt spuse in mod elocvent.

Lucrurile sunt adevarate sau false, in functie de unghiul din care sunt privite.

Ultima interventie a ratiunii este aceea de a cunoaste ca exista o infinitate de lucruri ce o depasesc.

Odi profanum vulgus.

(Horațiu, „Ode”, III, 1, 4)

Urăsc mulțimea ignorantă.

Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu.

Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine.

Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei.

© CCC

Cea mai seducătoare parte a unei femei este mintea sa.

Anonim

Seninatatea era pentru greci, la fel ca pentru noi, o nostalgie. Incat inclin sa cred ca poti cauta in lumea clasica si ceea ce n-a existat. Important fiind ceea ce cauti.

Trecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla. Unele amintiri scad in importanta, palesc, altele, dimpotriva, capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte. Devin, din fleacuri, momente esentiale. De aceea, azi, inteleg ca destinul se ascunde, deseori, in cea mai cenusie si insesizabila banalitate.

Eu nu regret povestea de iubire,

dar e nespus de trist și de ciudat

să simți c-asemeni unui fir subțire

ceva frumos din tine s-a sfărmat.

 

Și nu mai știu anume ce, și-anume când,

căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut

de-ți vine să pornești, pe alții întrebând

de-au fost aievea cele ce-au trecut.

(Eu nu regret)

E-atâta frig în mine, încât îmi zic,

ca o livadă toamna: «Oare n-am visat

c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic

din toate-acestea nu s-a întâmplat?»

 

Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu

de ramuri frânte, frunze putrede şi spini,

sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu,

ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.

 

Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare,

şi-a scuturat petalele pe jos,

şi dorul, fructul ei cel veninos,

se coace-acuma liniştit la soare.

 

(Toamna)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.