Cunoaste-ti insusirea de capetenie, afla-ti intaiul tau talent si pe urma cultiva-l si ajuta-ti cu el celelalte insusiri comune.
Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.
Sa se uite fiecare in adancul sufletului sau si are sa gaseasca multe lucruri de inlaturat.
Sa pretuiesti exact atat cat pari; sa nu cauti a parea mai mult decat pretuiesti. Sunt oameni care cauta sa arate altfel decat sunt si ajung sa nu mai stie cine sunt cu adevarat.
Daca iei un rol peste puterile tale, ai sa-l joci rau; iar cel pe care l-ai fi putut juca bine, nejucat ramane.
Inainte de toate, din lucrurile lumii acesteia, unele stau in puterile tale, altele nu… Prin urmare, ia aminte. De vei confunda sfera libertatii cu a necesitatii, sau sfera suveranitatii tale cu a fatalitatii universale, sa stii ca mergi de-a dreptul la ciocniri, amaraciuni si nenorociri inevitabile, si deci la conflicte si cu omenirea si cu Dumnezeu. Din contra, daca vei distinge cu precizie sfera ta proprie de cea straina tie, faptele tale nu vor cunoaste nici inceput, nici oprire fortata din afara; nu te vei plange de nimeni, nici nu vei da vina pe nimeni; si contand in toate numai pe vointa ta, nu te poate nici atinge, nici dusmani nimeni; caci n-are nici cum, nici de ce.
Nu exista ocupatie mai rodnica decat aceea care ne ajuta sa ne cunoastem pe noi insine.
”Cunoaste-te pe tine insuti” – e un precept minunat si folositor; pacat numai ca celor vechi nu le-a venit in minte sa ne spuna si cum sa facem ca sa folosim acest precept.