Cea mai frumoasă mare:
nu a fost traversată încă.
Cel mai frumos copil:
nu a crescut încă.
Cele mai frumoase zile ale noastre:
nu le-am trăit încă.
Și cele mai frumoase cuvinte pe care aș vrea să ți le spun
nu le-am spus încă…
(Poezie din 24 septembrie 1945)
© CCC
Tot talentul de a scrie consta, in definitiv, doar in alegerea cuvintelor.
© CCC
Totul se schimba fara incetare in noi ca si in afara noastra; chiar cuvintele pe care le pronunt in acest moment ma schimba.
Spune-mi ceva, după vorbele-acele
Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioară inima mea.
Spune-mi ceva…
Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu știe,
Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca și o floare, vorbele tale m-ar mângâia.
Spune-mi ceva…
(Spune-mi ceva)
Cand vocea linistii imi atinge cuvintele,
O cunosc si astfel ma cunosc pe mine.
Argoul nu este nimic mai mult sau mai putin decat o garderoba cu care limbajul, dupa ce a savarsit o fapta rea, se travesteste. Isi pune masti din cuvinte si zdrente metaforice.
Poetul este nu atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie.