Ca să scrii o scrisoare frumoasă de dragoste, trebuie să începi fără să ştii ce vrei să spui şi să închei fără să ştii ce ai spus.
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obisnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă
negrul pe alb și punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învată ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este
nefericit în lucrul sau;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață
să nu asculte sfaturile “responsabile”.
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-și distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângandu-și de milă
Și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că “a fi viu”
cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o traim…
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, doreste-ți în fiecare zi…
(Cine moare?)
Am fost la târgul de păsări
Şi-am cumpărat păsări
Pentru tine,
dragostea mea.
Am fost la târgul de flori
Şi-am cumpărat flori
Pentru tine,
dragostea mea
Am fost la târgul de fiare vechi
Şi-am cumpărat lanţuri,
Lanţuri grele,
Pentru tine,
dragostea mea.
Apoi m-am dus la târgul de sclave,
Te-am căutat,
Dar nu te-am găsit,
dragostea mea.
(Pentru tine, dragostea mea)
Pour toi mon amour
Je suis allé au marché aux oiseaux
Et j’ai acheté des oiseaux
Pour toi, mon amour.
Je suis allé au marché aux fleurs
Et j’ai acheté des fleurs
Pour toi, mon amour.
Je suis allé au marché à la ferraille
Et j’ai acheté des chaines,
De lourdes chaines,
Pour toi, mon amour.
Et puis je suis allé au marché aux esclaves
Et je t’ai cherchée,
Mais je ne t’ai pas trouvée,
Mon amour.
Amor est gaudere felicitate alterius.
Dragostea înseamnă să te bucuri de fericirea altuia.
(Leibniz)
Amore, more, ore, re probantur amicitiae.
Prin dragoste, statornicie, vorbă şi faptă se dovedesc prieteniile.
Amor et deliciae humani generis.
Dragoste și încântare pentru rasa umană (neamul omenesc) / Dragoste și bucurie pentru omenire.
Expresia latină “Amor et deliciae humani generis”, tradusă literal, înseamnă “Dragoste și încântare pentru rasa umană” sau “Dragoste și bucurie pentru omenire”. (Eutropio, Breviarium ab Urbe condita, VII.21).
Acesta este supranumele care a fost atribuit împăratului roman Titus Vespasianus, pentru bunătatea și bunăvoința față de supușii săi. Dându-și seama, într-o zi, că nu a ajutat pe nimeni, acesta a mărturisit îndurerat: “Amici, hodie diem perdidi.“, “Prieteni, astăzi am pierdut o zi.”
© CCC
Dragostea nu ajunge în viață… dragostea este numai adaosul. Altceva trebuie să fie temelia.