Când Dumnezeu vorbește prin soare, prin ploaie, prin cutremure, prin pâine, prin Evanghelie, prin pace – e semn de dragoste din partea Lui.
Dragostea Ta, [Doamne], este neschimbată. Tu nu iubești astăzi mai mult și mâine mai puțin.
Îi vorbesc lui Dumnezeu în spaniolă, femeilor, în italiană, bărbaților, în franceză și calului meu, în germană.
© CCC
În jurul eroului, totul devine tragedie, în jurul semizeului, totul, dramă satirică, iar în jurul lui Dumnezeu, totul devine – ce? Poate că “lume?”
(Dincolo de bine și de rău, 1886)
Dumnezeu, în afara timpului, ar fi atotputernic, dar nu ne-ar mai putea ajuta, deoarece acțiunile noastre sunt localizate în timp. Dacă Dumnezeu transcende timpul, El știe deja viitorul. De ce ar trebui să-și facă griji cu privire la progresul luptei oamenilor împotriva răului dacă știe deja totul dinainte?
Dumnezeu este punctul de tangență dintre zero și infinit.
(Faptele și opiniile doctorului Faustroll, patafizician)
© CCC
Ne întrebăm: cum mergem mai departe? Nietzsche zicea: „O să vină o vreme – şi a şi venit – în care nu va mai exista aproapele, ci departele nostru”. Era ateu şi recunoştea cu durere că nu-L mai are pe Dumnezeu. Îşi numea ateismul „infirmitatea mea”. Astăzi nu ne interesează trecutul, numai prezentul. Asta ne taie rădăcinile; iar o lume fără rădăcini este o lume fără morală. Nu se poate trăi fără modele.