Dintre facultatile intelectului omenesc, imaginatia este cea mai vie. Pe bazele ei ne credem fericiti sau nefericiti. Ea este mama sperantei si a iluziei.
Daca doresti sa fii fericit, roaga-te la zei ca sa nu-ti indeplineasca toate dorintele.
Si esse felix vis, deos ora, ne quid tibi ex his, quae optantur, eveniat.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
S-ar putea ca generatiile viitoare sa cunoasca fericirea, dar ele trebuie sa-si puna intrebarea: Pentru ce au trait si s-au chinuit inaintasii lor?
Sunt fericiri in care nu mai crezi. Ele vin ca o lovitura de trasnet si te mistuie.
Numarul motivelor care ii imping pe oameni sa treaca la sentimentul natural de mila este mult mai mic decat numarul motivelor care, datorita firestei dorinte de fericire, ii imping sa calce un drept pe care nu-l gasesc in inimile lor, ci in conventiile sociale.
Orice om trebuie, in calitatea sa de cetatean, sa contribuie din toate puterile la fericirea compatriotilor sai.