Da, copilaria e si ea copil. Printre lacrimi, a vazut un sufletel cu bratele intinse spre ea si a zambit din nou. Pe urma si-a sters ochii si a alergat spre el. L-a cuprins in brate si a ras… un suflet mic are nevoie de lumina si lumina e in rasul copilariei. Si din nou a zburdat c-un copil, si l-a mangaiat si l-a adormit in soapte usoare si l-a desteptat cu cantece tesute pe raze de soare. Copilul s-a facut mare… urechile lui n-au mai auzit vorbe de basm si, ca-n basm, cantecele prietenului nu mai erau lumina in sufletul lui. Viata ii acoperea si sufletul si urechile ca sa-l smulga mai usor. Copilaria a plans din nou. Dar copilaria e totdeauna mica si un copil, dupa ce plange, rade iar…
(Însemnările mele)
Aș vrea să am trandafiri… sunt așa calzi și prietenoși. Când sunt mulți, în coșul în care-i vinde țiganca, sunt frumoși într-adevăr, dar rămân flori ca oricare altele. Când îi aduci în casă, în odaia ta, mai ales, îți devin prieteni, te îmbrățișează cu mirosul lor, cu culoarea, și nu știu cum – parcă așteaptă să fie și ei mângâiați. Mai că îmi vine să-i sărut. Ei sunt mai albi, mai curați decât oamenii.
(Însemnările mele)
A face complimente celei pe care o iubesti este primul mod de a o mangaia.
(Mizerabilii)
© CCC
Luati un cerc, mangaiati-l, si acesta va deveni un cerc vicios!
(Cantareata cheala)
© CCC
Dorinta se exprima prin mangaiere, asa cum gandirea se exprima prin limbaj.
(Fiinta si neantul)
© CCC
Nu exista decat o fericire: Datoria.
Nu exista decat o mangaiere: Munca.
Nu exista decat o placere: Frumosul.
Dacă nu știi ce să faci cu mâinile, transforma-le în mângâieri.
(Daca m-as asculta, m-as intelege)
© CCC