Stiu de ce atât de multor oameni le place să taie lemne. Este o activitate în care rezultatul se vede imediat.
© CCC
Daca se socoteste ca destinul misca si conduce totul, ca nimic nu poate nici sa se abata din calea lui, nici sa-i schimbe cursul, atunci si greselile si delictele oamenilor nu trebuie condamnate si atribuite vointei lor, ci necesitatii si ordinii implacabile a destinului…totusi, oamenii sunt raspunzatori de nenorocirile lor. Caci fiecare este el insusi autorul raului pe care il sufera, si prin propriul sau imbold cade in greseala si ratacire, prin propria sa gandire si atitudine.
Ce putina crezare dau eu sinceritatii sentimentelor pe care le afiseaza oamenii drept cauza a faptelor lor! Indivizii nu actioneaza prin ei insisi, ci dupa situatia in care se afla si care le ofera un anumit cliseu de atitudine conventionala.
Oamenii sunt toti din fire mult mai flamanzi de laude decat s-ar cuveni…; nenumarati sunt oamenii care inteleg clar ca sunt adesea lingusiti si totusi ii iubesc pe acei ce lingusesc, urand, in schimb, pe ceilalti ce le spun adevarul in fata.
Oamenii care spun ca sunt blazati n-au simtit niciodata nimic. Sensibilitatea nu se uzeaza.
La ce ar folosi sa traiesti, daca n-ai simti puternic. Nu-i invidiez pe oamenii care au inima acoperita cu o carapace de broasca testoasa sau cu o piele de hipopotam. Fericiti sunt numai aceia care sufera de pe urma senzatiilor lor, care le primesc ca pe niste socuri si le gusta ca pe niste bunatati. Pentru ca trebuie sa ne trecem prin minte toate emotiile, fericite sau triste, sa ne saturam cu ele, sa ne imbatam pana la cea mai ascutita bucurie si pana la disperarea cea mai dureroasa.
Oamenii, in momente de autentica emotie, se exprima fara sa vrea in termeni de melodrama.
Nu poti lucra fierul pana nu l-ai incalzit, si sufletele oamenilor tot asa de putin.