Este cu neputinta sa se preintampine toate faptele rele la care dau nastere fierberea universala a pasiunilor umane.
Omul are nevoie sa cunoasca anumite pasiuni, spre a spori intr-insul anumite insusiri care dau vietii lui noblete, largindu-i sfera, si adorm pe jumatate egoismul firesc tuturor fapturilor.
Veacurile de libertate, care produc oameni mari si pasiuni mari, sunt totodata singurele in care popoarele admira cu adevarat sentimentele nobile si curajoase.
Legile, in general mai putin puternice decat pasiunile, tempereaza oamenii, fara a-i schimba.
Orice influenta e imorala…Fiindca a influenta pe cineva inseamna a-i darui propriul tau suflet. Cel influentat nu mai gandeste in felul lui firesc si nu mai e consumat de pasiuni firesti. Virtutile lui inceteaza de a mai fi propriile lui virtuti… Un asemenea om ajunge sa fie ecoul muzicii altuia, interpret al unui rol care nu a fost scris pentru el. Scopul vietii este autodezvoltarea. Deplina inflorire a personalitatii — iata sensul existentei sub soare a fiecaruia dintre noi.
Orice gand ascuns roade ca un vierme. Il simti, il vezi, te ingrozesti privindu-l, dar nu-l poti ucide decat spunandu-l altcuiva. Atunci ferestrele sufletului se deschid larg, iar in adancul lui patrunde soarele si bucuria. Cand nu-ti marturisesti gandurile, bune sau rele, esti inspaimantator de singur si nefericit. Poate numai din nevoia acestei marturisiri s-a nascut cantecul, care in esenta lui nu-i decat un indemn launtric de a deschide ferestrele si de a da glas pasiunilor.
Omul nu aduce la nastere nici bunatate, nici rautate, el aduce cu sine facultatea de a-si cunoaste nevoile, pe care este capabil sa le satisfaca el insusi, pasiunile mai mult sau mai putin vii, dupa organismul si temperamentul pe care natura i le-a daruit.
Pasiunile conduc pe aceia care se avanta cu ardoare pe calea intelepciunii; ele sunt acelea care ii indeamna sa indeplineasca toate indatoririle virtutii si le inspira gandul si dorinta de a face binele.
Dominăm mai uşor oamenii incitand pasiunile lor decat ocupandu-ne de interesele lor.
On domine plus facilement les peuples en excitant leurs passions qu’en s’occupant de leurs intérêts.
(Aphorismes du temps présent)