Daca oamenii mai varstnici ar voi sa procedeze pedagogic, ei n-ar trebui nici sa interzica, nici sa ponegreasca in ochii unui tanar ceea ce acestuia ii face placere, oricum ar fi acest ceva, atat timp cat n-au cu ce sa il inlocuiasca.
Cel mai rau lucru catre care poate fi educat tineretul este superficialitatea. Caci ea produce acele placeri din care creste rautatea.
Nu exista sacrificiu. A trai sarac pentru a nu abjura o idee este a prefera placerea abstracta si inalta de a starui in acea idee, placerii senzuale si inferioare de a manca si a bea bine.
Lucrurile cele mai dorite nu se implinesc sau, daca se implinesc, nu mai e nici la vremea, nici in imprejurarile in care ne-ar fi facut o nespusa placere.
E de ajuns sa fii laolalta cu cei pe care-i iubesti. Ca visezi, ca le vorbesti, ori ca nu le vorbesti deloc, ca te gandesti la ei, ori la lucruri de care nu te sinchisesti atat, dar te afli in preajma lor, iti e deopotriva de placut.
(Caracterele – Despre inima)
Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea pe care le-am putut-o produce candva.
Ne place sa ne laudam cu defecte opuse acelora pe care le avem: cei slabi sustin ca sunt incapatanati.
Ar trebui sa scriem intotdeauna doar despre ceea ce ne place. Uitarea şi tacerea sunt pedeapsa pe care o aplicam asupra a ceea ce am constatat ca este urat sau comun, in calatoria prin viata.