Ca sa poti culege firul din gogoasa de matasa, crisalida trebuie inmuiata intai si ucisa.
Sacrificiul e mare si demn, tocmai pentru ca e absurd. Nici o actiune rationala n-a fost numita vreodata sacrificiu.
Sacrificiul presupune o doza de bunatate si un grad de inteligenta care nu se gasesc pe toate drumurile.
Daca incepi prin a te sacrifica pentru aceia pe care îi iubesti, vei sfarsi prin a-i urî pe aceia pentru care nu te-ai sacrificat.
Nemurirea poate fi inteleasa ca un fel de viata pe care o dobandim in memoria oamenilor; acest sentiment care ne impinge cateodata la actiunile cele mai mari este semnul cel mai sigur al pretului pe care il punem pe stima semenilor nostri. Noi ascultam in noi insine elogiul pe care ni-l vor face intr-o zi, si ne jertfim. Ne sacrificam viata, incetam de a exista in mod real pentru a trai in amintirea lor. Daca nemurirea considerata sub acest aspect este o himera, ea este himera sufletelor mari… Suntem puternic legati de consideratia oamenilor cu care traim; fara sa vrem, vanitatea noastra scoate din neant pe cei ce nu exista inca si noi auzim mai mult sau mai putin bine judecata pe care o fac asupra noastra si ne temem de ea mai mult sau mai putin.
Sunt momente in care sufletul, in special cel al tinerilor, e intr-o asemenea stare, incat le e de ajuns o imprejurare cat de neinsemnata pentru a faptui ceva care sa aiba aparenta de fapta marinimoasa si de sacrificiu, asemenea florii, abia deschisa, ce se leagana pe o tulpina gingasa si e gata sa-si daruiasca mireasma primei adieri de vant.
Acela care, hotarand sa se jertfeasca, ar cantari inainte toate urmarile, toate foloasele ce ar decurge din fapta sa, e greu de crezut ca ar mai fi in stare de jertfa.