Sa nazuiesti mereu a dobandi stima oamenilor si mai ales pe a ta insuti. De aceea, sufletul tau sa fie intotdeauna la fel cu gandul, gandul cu vorba si vorba cu fapta, caci numai astfel vei obtine un echilibru statornic intre lumea ta si lumea dinafara.
Este mult mai usor de intemeiat calomnia pe vorbele unui om decat pe actiunile sale.
Cand vorbesti despre tine, orice ai face, nu spui niciodata intregul adevar.
In conversatie, nu aduce vorba la tot pasul, cu rost sau fara rost, de ispravile si intamplarile tale; caci placerea ce o ai tu de a povesti nu o au si cei dimprejur de a te asculta.
A vorbi pe ocolite si a micsora calitatile pe care le ai mi se pare ca e o forma a vanitatii ascunsa sub o modestie aparenta, o indemanare menita sa faca sa se creada mai mult bine decat spunem noi.
A te micsora vorbind cu umilinta despre tine nu-i oare o prefacatorie a vanitatii? Bine este sa nu vorbesti despre tine. Dar aceasta omul n-o poate face decat daca are siguranta ca cel putin altii vor sti sa vorbeasca despre el.
Nu exista pe lume decat un singur lucru mai rau decat sa se vorbeasca pe seama ta de rau, si acela e sa nu se vorbeasca deloc.
Pentru a fi ceva, pentru a fi tu insuti si intotdeauna acelasi, trebuie sa actionezi cum vorbesti: trebuie sa fii decis intotdeauna asupra caii de urmat si s-o urmezi deschis si neclintit.