Timpul în care trăim este un timp ciudat. Pretutindeni pe planetă doar disarmonie, lipsă de unitate, învrăjbire si mai cu seamă o tendinţă de secularizare cum n-a mai fost alta, promovată, parcă, de forțe oculte. În acest peisaj de desacralizare, Biserica Ortodoxă şi Romano-Catolică, citadelele creștine ce continuă Bizanţul și Roma, sunt supuse unor lungi şi insidioase atacuri, venind din numeroase direcţii. Mai întâi din partea prozelitismului sectelor neoprotestante, atac pe faţă, cu mijloace cunoscute, de natură în special financiară, materială. Apoi din partea mentalităților moştenite de la răposatele (dar nu de tot) doctrine marxiste şi comuniste, contestatoare de religie. Apar însă altele, de stranii şi variate tipuri. De pildă: o imagistică plină de monştri pe lângă care ai lui Bosch şi Goya sunt suportabili uşor. Filmele cu vampiri, extratereştri înfiorători, magicieni, sunt din ce în ce mai dese. Ba chiar cărți aparent fermecătoare, ca celebra Harry Potter, fac ocolul pământului, fascinând pe copii. De curând, la New York a fost construit, undeva, într-un spațiu larg, un dinozaur uriaş, care a dat de furcă poliției, din pricina unei mulțimi de tineri care veneau să-l adore (!) mărturisind că se simțeau Iăuntric excepțional în fața lui.
Dar ce să mai zicem de literatura şi arta post-modemistă, care îşi defulează mâlurile până şi în blasfemii la adresa Creatorului şi a Celor Sfinte. lar un premiu Nobel acordat unei astfel de cărți blasfematoare, pune oarecare temei bănuielilor noastre.
Şi în fața acestor fenomene ucigătoare de spirit, vrăjmaşe învățăturii Mântuitorului Hristos, care din dragoste s-a răstignit pentru noi, cele două Biserici surori ce au de făcut? Doar să se unească!!!
Nici un doctor nu vindeca mai sigur si mai definitiv ca timpul. El nu cunoaste probleme fara solutii.
Nu omul opreste timpul, ci timpul opreste omul.
© CCC
Timpul nu ne schimbă. Doar ne dezvăluie.
© CCC
Întrucât metodele noi și teribile de distrugere sunt inventate zilnic, cu o perseverență demnă de o cauză mai bună, și din moment ce inventatorii acestor instrumente de distrugere sunt aplaudați și încurajați în majoritatea marilor state europene, care sunt angajate într-o cursă de înarmare și din moment ce în cele din urmă starea de spirit din Europa se combină cu multe alte simptome pentru a indica perspectiva viitoarelor războaie, a căror evitare, mai devreme sau mai târziu, pare cu greu posibilă, având în vedere toate acestea, de ce nu s-ar putea profita de o perioadă de relativ calm și liniște pentru a investiga și a încerca să se rezolve o problemă de o importanță atât de imensă și mondială, atât din punct de vedere uman, cât și din punct de vedere creștin?
(Amintiri de la Solferino)
© CCC
Zilele trec, saptamanile trec inainte,
Nici timpurile duse
Nu revin, nici iubirea fierbinte -
Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte.
(Podul Mirabeau)
Timpul scoate totul la lumină.
Timpul este singurul critic fara ambitie.
Prima amintire: am numai trei ani, stau în mijlocul camerei mele, zdrobită de sentimentul unei greşeli uriaşe, în timp ce mama mă întreabă sever: — Ce faci acum? — Nimic. — Du-te, fă ceva. Cum îndrăzneşti să-ţi pierzi timpul?
(Trestia revoltată)
Dragostea face să treacă timpul, iar timpul face să treacă dragostea.
Proverb italian
© CCC
Doar cei care sunt suficient de nebuni să creadă că pot schimba lumea reușesc.
© CCC
Vremea, in scurgerea ei, raneste sau ucide sentimentele cele mai aprinse si cele mai gingase. Slabeste admiratia, luandu-i hrana ei de capetenie: surpriza si mirarea; distruge iubirea si nebuniile ei divine, clatina credinta si speranta, despoaie toate nevinovatiile.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.