O, femeie, tu nu ești numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, și a oamenilor.
Ei te-nveșmântă mereu cu frumusețe din inima lor.
Poeții îți țes un văl din firele de aur ale-nchipuirii; maeștrii penelului dăruiesc mereu nemurire nouă chipului tău.
Marea îți dăruie perlele; ascunzișurile pământului – aurul; grădina verii – florile; să te-nvăluie, să te-acopere, să te facă mai de preț.
Strălucirea din inima oamenilor s-a răspândit peste tinerețea ta.
Tu ești pe jumătate femeie, pe jumătate vis...
(Poemul 59, Grădinarul)
(trad. Iv. Martinovici)
O cântare înaltă, o laudatio în eternitate, de o remarcabilă puritate, a femeii muză inspiratoare a creatorului în cadrul artelor.
O femeie care nu este iubita este ca si cum n-ar mai fi in viata.
© CCC
Femeile vad tot sau nu vad nimic, dupa dispozitia sufleteasca; iubirea e singura lor lumina.
O, draga mea, singura femeie adevărată eşti tu din toate!
(Replica Lysistratei)
(Lysistrata)
Pentru a fi completă ca femeie ai nevoie de un stăpân și în el o busolă pentru viața ta. Ai nevoie de un bărbat pe care să-l admiri și să-l respecți. Nu e de mirare că ești nemulțumită dacă îl detronezi, iar femeile nemulțumite nu sunt iubite prea mult timp.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.