Cat de felurite sunt infatisarile prin care moartea il ameninta pe bietul muritor: marea, sabia, accidentele…
Quam varia leti genera mortalem trahunt: pontus et ferrum et doli.
(Seneca Philosophus, Hippolytus)
A malis mors abducit, non a bonis.
De rele ne îndepărtează moartea, nu de bine.
(Cicero)
Moartea este sfarsitul firesc al vietii si nu o pedeapsa.
Mors naturae finis est, non poena.
(Cicero, Pro Milone)
Nimeni nu poate scapa de moarte.
Mortem effugere nemo potest.
(Cicero, Philippicae)
Despre morti, nimic altceva decat de bine (numai de bine).
De mortuis nil nisi bene.
Nu mai ajuta la nimic sa-i tii mortului cuvantari la mormant.
Nihil iuvat ad sepulcrum mortuo narrare logos.
(Plautus, Bacchides)
Nimeni nu stie in ce moment va veni moartea.
Incertum est quo tempore mors ventura sit.
A trait.
Vixit.*
*Formula prin care romanii anuntau decesul cuiva.
Dupa moarte.
Post mortem.
A plecat la stramosi. (A decedat.)
Abiit ad maiores.
Suntem haraziti mortii atat noi, cat si toate ale noastre.
Debemur morti nos nostraque.
(Horatius, Ars Poetica)
Dupa moarte nu mai exista nimic.
Post mortem nihil est.
Toti dorim sa fim laudati dupa moarte.
Omnes mortales sese laudarier optant.
(Ennius, Annales)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.