Cat de felurite sunt infatisarile prin care moartea il ameninta pe bietul muritor: marea, sabia, accidentele…
Quam varia leti genera mortalem trahunt: pontus et ferrum et doli.
(Seneca Philosophus, Hippolytus)
Nimeni nu poate scapa de moarte.
Mortem effugere nemo potest.
(Cicero, Philippicae)
A malis mors abducit, non a bonis.
De rele ne îndepărtează moartea, nu de bine.
(Cicero)
Moartea inseamna sfarsitul necazurilor.
Finis miseriae mors est.
A plecat la stramosi. (A decedat.)
Abiit ad maiores.
Nimeni nu stie in ce moment va veni moartea.
Incertum est quo tempore mors ventura sit.
Toti dorim sa fim laudati dupa moarte.
Omnes mortales sese laudarier optant.
(Ennius, Annales)
Dupa moarte nu mai exista nimic.
Post mortem nihil est.
Leacul impotriva mortii nu se gaseste in gradini.
Contra vim mortis non est medicamen in hortis.
Cel care li-e drag zeilor moare tanar.
Quem di diligunt.
Adolescens moritur.
Moartea ii face pe toti egali.
Aequat omnes cinis.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Moartea este sfarsitul firesc al vietii si nu o pedeapsa.
Mors naturae finis est, non poena.
(Cicero, Pro Milone)
Suntem haraziti mortii atat noi, cat si toate ale noastre.
Debemur morti nos nostraque.
(Horatius, Ars Poetica)
Somnul este ruda cu moartea.
Consanguineus Leti Sopor.
(Vergilius, Aeneis)
Dupa moarte.
Post mortem.
Despre morti, nimic altceva decat de bine (numai de bine).
De mortuis nil nisi bene.
Moartea livida loveste cu acelasi picior in colibele saracilor si in palatele regilor.
Pallida mors aequo pulsat pede pauperum tabernas,
Regumque turres.
(Horatius, Odae)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.