Citate de Charles Dickens

Omul mai rau isi amaraste viata cu nenorocirile de care se teme ca vor veni, decat cu acelea care au si sosit si de care sufera.

E bine să fim copii uneori și nu e moment mai potrivit decât Crăciunul, de vreme ce marele său Întemeietor era și el copil. (Poveste de Crăciun, cap. 3, Cel de-al doilea duh dintre cele trei)

E bine să fii copil uneori, şi niciodată nu e mai bine decât de Crăciun, când creatorul era el însuşi copil. (Poveste de Crăciun) © CCC

Am socotit întotdeauna că, atunci când sosește, Crăciunul este o vreme binecuvântată, o vreme a bunătății, a iertării, a milosteniei și a veseliei – singura perioadă, pentru mine, din lungul calendar al anului, când toți bărbații și femeile par să-și deschidă la unison inimile ferecate și să-i considere pe cei mai puțin norocoși decât ei adevărați tovarăși de drum pe calea ce ne duce pe toți către același loc, iar nu o rasă osebită de ființe pășind pe alte cărări. Deși Crăciunul nu mi-a adus vreodată vreun grăunte de aur sau de argint în buzunare, sunt convins că mi-a făcut totuși mult bine și că îmi va face mereu. Și atunci spun: Binecuvântat fie Crăciunul! (Poveste de Crăciun)

Toată lumea a spus-o; departe de mine gândul de a susține că ceea ce spune toată lumea trebuie să fie adevărat. © CCC

Intamplarile neasteptate, ca si nenorocirile, rareori vin singure.

Este deja un ghinion să fii primul care anunţă un dezastru. (Perșii) © CCC

Adversis etenim frangi non esse virorum. Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri. (Silius Italicus, Punica)

Nimeni nu poate crede ca el singur este cauza propriei sale nenorociri si ca toti ceilalti si-au castigat fericirea pe care o au.

Trebuie sa fi resimtit in mod obisnuit nenorocirea sau sa te temi de ea pentru a lua parte la greutatile celor napastuiti.

Daca un om este nenorocit, sa-si aduca aminte ca neno­rocirea i se datoreaza lui insusi.

Crăciun fericit care ne poate întoarce în timp la iluziile din zilele copilăriei noastre, îi aduce aminte bătrânului de plăcerile tinereţii sale şi poartă călătorul înapoi la propriul foc şi la propria casă liniştită! © CCC

Nenorocirile le poti indura, ele vin dinafara, sunt simple accidente. Dar sa suferi pentru propriile tale greseli, e cel mai greu de suportat.

Încrederea mea în oamenii care guvernează este infinitezimală; încrederea mea în oamenii guvernați este infinită. © CCC

Trebuie, cand omul se crede cel mai fericit, mai grijuliu sa se pregateasca sa-ndure ale sortii lovituri.

Numai nenorocirea celor pusi in imprejurari cat mai apropiate de ale noastre ne patrunde in mod firesc pana in adancul sufletului.

E vremea Crăciunului! Acel om trebuie să fie cu adevărat un mizantrop, în pieptul căruia nu se trezeşte ceva asemănător unui sentiment de bună-dispoziție, în mintea căruia nu se trezesc unele asocieri plăcute, prin repetarea Crăciunului. © CCC

Nenorocirea il face pe om mai bland, mai virtuos, natura lui devine mai sensibila.

Natura a pus calmul in nenorocire, ca un culcus moale in fundul unei prapastii, spre a indulci senzatia caderii celor nenorociti.