Citate despre Cunoastere

Nu e cu putinta ca cineva sa se priceapa la toate.

Unde e o necesitate, trebuie sa fie o posibilitate.

Sunt rauri care isi sapa albia prin munti de var; ele trec prin sanul muntilor si ies din nou la iveala la departari considerabile ca rauri mari. Cand cautam izvorul lucrurilor, patim cam ce patim cu raurile acestea; tot mergem pe albie in sus si credem ca acolo e izvorul raului unde-l vedem iesind din sanul muntelui…Dar izvorul e cu mult, cu mult mai departe.

Nu trebuie sa judeci oamenii asa cum ai judeca un tablou sau o situatie, dupa o singura si prima vedere.

Lucrul cel mai important nu este numarul de idei adunate in mintea ta, ci legatura care le uneste.

Omul sa stie de unde vine, unde se duce, ce e binele, ce e raul, ce sa urmareasca, de ce sa se fereasca, care este criteriul dupa care va deosebi ce-i de dorit de ce-i de respins, cum se foloseste nebunia patimilor, cum se infraneaza chinurile spaimelor.

Natura apartine in intregime celui capabil sa-i cuprinda vastitatea. Sufletul omenesc este o carte deschisa pana la ultima pagina pentru cine stie sa citeasca in ea.

Adevarul cuprinde numai idei, pe cand frumusetea cuprinde idei manifestate in materie sensibila.

Dacă-i luminați pe oameni asupra acestei dezordini, le veți deschide pofta de a examina totul, vor iscodi și vor analiza atâta, încât nu vor mai găsi nimic care să le mulțumească biata lor rațiune. (Dicționar istoric și critic)

Daca am cunoaste toate tainele universului, am cadea indata intr-un plictis enorm.

Daca i-am cunoaste pe ceilalti ca pe noi insine, ni s-ar parea ca actiunile lor cele mai condamnabile ar merita privite cu indulgenta. © CCC

Ceea ce oamenii doresc de fapt, nu este cunoașterea, ci certitudinea. © CCC

Nimic nu-i este mai firesc omului decat dorinta innascuta de a sti.

A nu sti bine nu e mai bine decat a nu sti nimic… © CCC

Să iubești, într-adevăr, foarte mult intelectul (cunoașterea). Intellectum vero valde ama. (Epistula 413-14, 3) Prin intelect înțelegându-se capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni, gândirea, rațiunea, înțelegerea, cunoașterea, în general. Atitudinea unui creștin în fața științei ar trebui să se bazeze pe o atitudine foarte pozitivă și deschisă, deoarece în măsura în care ne permite să cunoaștem mai bine universul, ne apropie puțin de imensa bogăție a planului creației lui Dumnezeu. Acei creștini cu o pregătire intelectuală mai mare ar trebui să fie reprezentanți activi în dezvoltarea științei, referindu-se la întregul ei, nu numai la știința experimentală, ci mai degrabă, la orice domeniu al cunoașterii. Chiar și în secolul al V-lea, Sfântul Augustin ne-a recomandat „Intellectum vero valde ama: să iubești foarte mult intelectul” (Sfântul Augustin, Epistola 413-14, 3). Nu trebuie să ne temem niciodată de adevăr, pentru că adevărul tânjește mereu după Dumnezeu. © CCC

Dorința de a cunoaște este însăși forma vieții și a inteligenței. © CCC

Într-adevăr, ştiu multe, dar aş vrea să ştiu tot. (Faust, I, Noaptea)

E greu pe oameni sa-i cunosti si greu, chiar si mai greu, sa afli ce gandesc.

Acel ce stie mai mult va fi cel mai deprimat de timpul ce se pierde.

De multe ori e o datorie sa vedem in culori mai negre decat e de fapt; pentru ca din aceasta vedere sa izvorasca o lupta mai hotarata spre mai bine.