Omul, aceasta fiinta mladioasa, care in societate se pliaza dupa gandurile si impresiile celorlalti, este in stare, deopotriva, sa-si cunoasca propria sa natura, cand este dezvaluita, si sa piarda pana si constiinta ei, atunci cand ea este tainuita.
Ca sa traiesti, trebuie sa ai un scop si sa te agati de el. Daca veti munci numai pentru prezent, munca voastra va da rezultate slabe; trebuie sa munciti mai ales pentru viitor…omenirea a trait intotdeauna pentru viitor.
In marile jocuri ale vietii, descoperim in noi o forta neobisnuita sau o slabiciune pe care nu contam.
”Cunoaste-te pe tine insuti” - e un precept minunat si folositor; pacat numai ca celor vechi nu le-a venit in minte sa ne spuna si cum sa facem ca sa folosim acest precept.
Omul nu aduce la nastere nici bunatate, nici rautate, el aduce cu sine facultatea de a-si cunoaste nevoile, pe care este capabil sa le satisfaca el insusi, pasiunile mai mult sau mai putin vii, dupa organismul si temperamentul pe care natura i le-a daruit.
Vegheati asupra voastra, invinuiti-va singuri, judecati-va apoi, cereti iertare cateodata, si daca este nevoie, dati-va si cate o pedeapsa.
Nici dragostea, nici prietenia si nici respectul nu leaga mai mult oamenii decat ura comuna fata de cineva
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.