Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!
Dar viciul nu are catusi de putin drept mama invatatura,
Iar virtutea nu este fiica ignorantei.
(Tragicele)
© CCC
O virtute impinsa peste o anumita limita incepe a fi o curata meteahna.
E cu putinta oare sa concepem virtutea fara vicii, iubirea fara uratenie... Suprimati un viciu si virtutea corespunzatoare va disparea cu dansul.
Este in puterea noastra sa nu acceptam viciile; dar sa le prescriem o limita odata ce le-am acceptat, aceasta nu mai e in puterea nimanui.
Virtutea nu înfrumusețează întotdeauna, dar viciul întotdeauna urâțește.
(Flori, fructe și spini)
© CCC
Aliena vitia in oculis habemus, a tergo nostra sunt.
Avem sub ochi viciile altora, iar pe ale noastre la spate.
(Seneca Philosophus)
Omne vitium in proclivi est.
Toate viciile duc la decadere.
Virtutile exagerate devin aproape vicii. Sentimentele cele mai vrednice, daca le exagerezi, ajung sa fie blamate.
Hominem non odi, sed eius vitia.
Nu urasc omul, ci defectele lui.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.