Citate despre Desavarsire

Sub pretext ca perfectiunea nu exista pe lumea asta, nu va pastrati cu grija, toate defectele.

Intaia grava preocupare este sa cauti perfectiunea, pe care n-ai s-o ajungi, desigur, niciodata, dar pe care trebuie sa o urmaresti neintrerupt cat iti dureaza firul, cu tenacitatea paianjenului nemiscat in mijlocul panopliei lui de matase.

Victoria omului nou asupra celui vechi trebuie sa devina definitiva. Inainte si tot mai sus sa ne duca avantul nostru catre mai bine, catre o infratire definitiva a fiilor aceluiasi pamant…Pas cu pas, omul — omul in intelesul cel mai bun al cuvantului — si-a castigat dreptul de a exista, strabatand prin milenii o cale cotita, totusi o cale de ameliorare a speciei. Incet si penibil, spiritul s-a desfacut de cele materiale, ca o calauza catre ultima etapa de alinare a dusmaniilor si urii, de asezare pentru totdeauna a pacii si a prieteniei intre indivizi si popoare. Credinta aceasta ma tine inca in viata, ea va avea putere si impuls si dupa ce fiinta mea va trece. Viata se alimenteaza din moarte; putem trai in copiii nostri, daca-i vom patrunde de lumina, de soarele acestui ideal.

Care sunt scopurile vietii care in acelasi timp sa fie si obligatii? desavarsirea noastra insine, si fericirea altora.

In toate, cu cat alegi calea cea mai simpla, cu atat e mai bine.

Cand omul e fericit devine foarte bun si ingaduitor.

Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.

Viata e mereu lupta intre contrarii si nimeni nu este desavarsit, fiind insa pasibil de progres.

Exista amintiri atat de dureroase incat iti pricinuiesc o suferinta fizica.

Un om intreg isi jertfeste si viata cand socoteste ca e necesar.

Un idealist, atunci cand se izbeste de realitate, e totdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila.

Un realism limitat, care nu te duce decat pana la varful nasului, e mai primejdios decat cea mai nesabuita si cea mai fantastica imaginatie, fiindca e orb.

Cea mai subtila viclenie e sa te comporti simplu si firesc.

Ca sa atingi perfectiunea, trebuie mai intai sa nu fi inteles multe lucruri, iar daca le intelegi prea in graba, risti sa nu le intelegi bine.

In teorie, iti poti iubi aproapele chiar de departe: de aproape este ca si imposibil.

Nu vreau și nu pot să cred că răul este o stare normală a oamenilor.

A dori desavarsirea tuturor este cea mai inalta treapta a iubirii.

Exista oameni despre care e greu sa spui ceva ce i-ar putea prezenta sub infatisarea lor cea mai tipica, cea mai caracteristica; acestia sunt asa-numitii oameni "obisnuiti", "banali", care intr-adevar formeaza majoritatea, sunt verigi - necesare in lantul intamplarilor vietii.

La baza actiunilor omenesti sunt cauze mult mai complexe si mai variate decat asa cum indeobste incercam a le explica mai tarziu, si rareori ele se contureaza cu destula precizie.

Ferice de acela care are un ideal, chiar daca greseste. Omul are nevoie sa creada in ceva, sa creada in cineva.