Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.
Ce valoreaza cea mai frumoasa fraza dupa o fapta frumoasa?
Nu un ciocan a făcut pietrele atât de perfecte, ci apa cu dulceaţa sa, cu dansul şi sunetul său.
Visul e luxul gandirii.
Ironia e mai degraba un joc al spiritului. Umorul ar fi mai degraba un joc al inimii, un joc al sensibilitatii.
Imprumut bucuros felul meu de a gandi: nu tin decat la felul meu de a simti.
Cand vedem ca altii sunt egoisti, ramanem uimiti: ca si cum numai noi am avea dreptul de a fi, si ardoarea de a trai.
Sa nu confundam omul destept cu omul de talent.
Omul e ceva nedesavarsit, care tinde necontenit spre ceva mai bun si mai mare decat el insusi.
Omul trebuie inteles ca un element de evolutie. Sa nu ne intrebam ce este cineva. Sa ne intrebam ce devine?
Oamenii se nasc egali. Inca de-a doua zi, nu mai sunt.
Urcati-va, urcati-va pe scara pe care toata lumea o numeste civilizatie, progres, cultura, urcati-va, va indemn din inima; dar unde o sa ajungeti? Asta, drept sa va spun, nu stiu. De dragul acestei scari merita totusi sa traiesti.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.