Citate de Sorin Cerin

Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute.

M-ai intrebat candva de sfarsitul lumii si nu stiam ce sa-ti spun. Şi ai plecat inghesuita de sentimente la coltul unei intamplari inevitabile. Ştiam ca nu are nici un rost sa privesti lacrimile cerului pe fetele noastre, si nici fulgerele ce ne brazdau sperantele sau tunetele inimilor care incercau sa sfarme Clipa. Te-ai speriat de furtuna aceea sentimentala si ai tresarit incercand sa te reintorci calcand pe aceleasi flacari arzatoare din privirile iubirii noastre de altadata, nestiind ca acum te vor arde, fiindca era cu adevarat sfarsitul lumii...

Oamenii tacuti nu dau nicio dovada de nepriceperea lor.

Care ţărm nu îşi iubeşte valurile şi care iubire nu-şi are îngerii inimii sale?

Binele este tăcerea răului precum a răului, binele.

Tacerea este una dintre marile arte ale conversatiei.

Şi unde există începutul eternităţii sau sfârşitul Lui Dumnezeu în iubire?

Ne-am născut în lumea unde tăcerea strigă cel mai tare.

Tăcerea este pentru urechi ceea ce este noaptea pentru ochi. (Ura pentru muzică) © CCC

În ce spaţiu poate să tacă ceasul zâmbetului iubirii noastre pentru totdeauna?

Tacerea are glasul ei de intelepciune; ascult-o!

Tacerea este sanctuarul prudentei. (Curteanul)

Tăcerea lui Dumnezeu e o tăcere a iubirii, o eternitate ce ne înseninează deja de pe acum timpul.

Sufletul pereche este ceea ce aspiram noi si am vrea sa intelegem despre noi, este ceea ce consideram a fi perfectiune, puritate si nemarginire la propria noastra fiinta.

Nu există tăcere mai mare decât în iubirea care nu-şi poate striga neliniştea.

Amintirea este frunza care revine din caderea toamnei la stadiul de mugure al primaverii, eternalizand clipa marii noastre iubiri.

Cel care se pricepe nu vorbește; stăpânind erudiția, el tace. (Tao Te Ching, Cartea Căii și a Virtuții, în Lao Zi și Taoismul)

S-a gasit mijlocul de a transforma in virtute neajunsurile graiului omenesc: paradoxul in general.

Să lăsăm tăcerea să strige iubirea din catedrala eternităţii unui sărut.

Cuvintele tăcerii sunt cuvinte foarte rare care nu se găsesc în nicio carte. Care rămân mult timp blocate în piept, care uneori alunecă până în gât, dar nu ajung până la gură. Cuvintele tăcerii nu sunt menite să fie auzite de urechi. Cuvintele tăcerii sunt șoptite cu gesturi minuscule și expresii faciale imobile. Sunt citite cu ochii închiși, ascultate cu inima, păstrate în adâncul sufletului, în dulceața emoțiilor. © CCC