Să fim optimişti, iubirea mea cea mare…
Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute.
Citate asemanatoare
-
Sa iubim nebuneste tot ce straluceste pe acest pamant, fiindca alta viata nu ne este cunoscuta.Metaforele sunt periculoase. Dragostea incepe printr-o metafora. (Insuportabila usuratate a fiintei) © CCCDragostea nu este un foc pe care-l inchidem in suflet; totul ne tradeaza, vocea, tacerea, privirea; iar flacarile neacoperite bine izbucnesc mai puternic.Ceea ce-ţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi într-o zi că numai spiritualitatea rămâne într-o iubire.Cu siguranta ca a te crede in stare de o mare afectiune este o dovada de mare orgoliu.E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.Nici cupele de-argint nu-mi plac, Nici auritele pocale, Ci dintre toate cel mai drag Îmi e căuşul palmei tale.Vor trece ani. Şi-nnoitoare, Cu-aceeaşi dragoste de fată, Voi bea din palma ta, de care N-am să mă satur niciodată. Pe-acelaşi drum, ca la-nceput Vom dogorî mereu la faţă. Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut Pe-obrazul însemnat de viaţă! Dar dacă, în aceeaşi zi, Mi-ai da să beau din mari pocale, Eu, dintre toate, m-aş opri Tot la căuşul palmei tale.(Vor trece ani)Dragostea este foc. Dar dacă îţi va încălzi inima sau îţi va arde casa, nu poţi şti niciodată.Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului.Omul nu poate sa vrea decat ceea ce iubeste. Iubirea este la el unicul indemn pentru vointa si pentru orice stimulent si mobil in viata.Cu cât sufletul tău intră mai profund în hăţişurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atât actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfăptuit. Nu ţi-l mai poţi închipui. Deşi-l doreşti, nu ţi-l mai poţi închipui.Cateodata, a iubi = “vouloir admirer sans connaitre”. Si totusi, cate lucruri ai vrea sa stii. Si cate nu. Autoiluzie exhaustiva. Ocazie a unei cascade de visuri pe marginea unei negrait de frumoase aparitii si treceri.Spui ca iubesti ploaia, dar iti iei umbrela cand te plimbi prin ploaie. Spui ca iubesti soarele, dar cauti umbra cand soarele straluceste. Spui ca iubesti vantul, dar cand bate vantul, inchizi fereastra. De aceea, mi-e teama cand spui ca ma iubesti. © CCCA iubi nu este altceva decât a vrea binele cuiva şi tot ce credem că-i este bine şi a ne sili după putinţă să facem ca să capete binele ce-i voim, şi aceasta spre a se folosi el, iar nu noi. Iar amic este şi se zice cel care iubeşte şi este iubit. (Pasiunile (Iubirea))Sufletul cuprins de harul iubirii, aureolează o fiinţă, devenind generos cu celelalte fiinţe, risipind şi spre ele firimituri de bunătate, respingând trivialitatea, grosolănia.Iubirea al cărei obiect este doar frumuseţea fizică nu este iubire adevărată. © CCC
Totul serbează
Și cântă împrejur:
Valea-nflorită,
Aprinsul azur!
Și tremură orice
Frunza pe ram!
Stăpân pe huceaguri
E-al păsării neam!
Dorul din piept
Nu-l stăvilești!
Să vezi! Să auzi!
Acum să trăiești!
Iubire! viața
Îți este dragă;
Tu ai creat
Lumea întreagă!
Tu dărui – frunza
Bătrânului nuc;
Lanului – aur,
Ramului – suc.
Vino la mine
Chip îngeresc!
O, cum mă iubești!
Cum te iubesc!
Când lăcrămioara
Răsare-n desis,
Și pasărea – cerul
Îl ia pieptiș!
Doar dragostea ta
Îmi trebuie mie,
Ea-mi dăruie viață
Și bucurie!
Există în toate
Un dor de-a trăi -
Fi-vei ferice
De mă vei iubi!
(Cântec de mai)
(trad. Nicolae Dabija)
Sunt captivul celor o mie de ființe pe care le iubesc. (Stanțe și poeme) © CCCIn teorie, iti poti iubi aproapele chiar de departe: de aproape este ca si imposibil.As vrea sa rechem in mine starea aceea de fericire nelamurita, de euforie pura, de entuziasm deznadajduit, care preludeaza o mare iubire. O iubire nemotivata, fara obiect sau avand drept tel viata in sine, setea nepotolita de trairi, nostalgia fiorului aventurii.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.