Mi-a răsărit în suflet dorul
Ca o plăpândă floare-albastră,
Şi-ntr-un amurg de seară dulce
A înflorit iubirea noastră, –
Dar tu te-ai îngrijit, iubito,
Mai mult de floare, ca de glastră…
În taina nopţilor tăcute,
Când clipele se pierd mai greu,
Eu am hrănit cu lacrimi floarea
Ce-ntinerind creştea mereu,
Dar azi chemând uitarea sfântă
Smulg floarea sufletului meu.
(Mi-a răsărit în suflet dorul…)
Prima dragoste este intotdeauna legata de cele mai mari suferinte.
Nu există prefăcătorie care să poată ascunde multă vreme iubirea, acolo unde s-a încuibat, nici să o simuleze, acolo unde nu există.
Poartă-mă pe mâna ta ca pe o brățară,
căci iubirea e ca moartea de puternică
și gelozia cumplită, ca împărăția morților.
Văpaia ei e ca văpaia focului și ca flăcările cerului.
Ape mari nu au putere să stingă dragostea
și fluvii revărsate nu pot să o înece.
(Cântarea cântărilor)
Acela care a cunoscut o mare dragoste nu da atentie prieteniei, iar cel care si-a pus tot sufletul in prietenie n-a facut inca nimic pentru dragoste.
(Caracterele - Despre inima)
Când prin oraş calci lin pe străzi
sămânţa ulmilor, şi-n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers?
Când muşchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
şi glasul picurat ţi-ascult -
mai e nevoie de-un izvor?
Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?
Când între lipsă şi prisos
ne bucurăm de câte sunt
şi cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt?
Când îţi ghicesc arzândul lut
cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte până-n sud
mai e nevoie de statui?
Când hoinărind, alăturea,
noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeaşi stea -
mai e nevoie de destin?
(Strofe de-a lungul anilor)
O dragoste înşelată nu se mai cheamă dragoste.
Omul are nevoie de dragoste...Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.
Dragostea nu vede cu ochii, ci cu sufletul.
Când te-am văzut, m-am îndrăgostit, iar tu zâmbești pentru că știi.
(Falstaff)
© CCC
Come ti vidi
M’innamorai,
E tu sorridi
Perché lo sai.
Totul sta in voia inimii pe care nici oamenii, nici cerul, nici chiar propriile noastre interese nu o pot schimba vreodata.
Şi te urăsc că-mi eşti atât de dragă.
(De profundis)
Pentru ce te zbuciumi şi amar zâmbeşti?
Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi eşti.
Ştii prea bine însăţi, ştii prea bine tot -
N-am venit la tine, să te văd nu pot.
N-am avut ce face, când pe-aici treceam,
Şi mi-a dat prin minte să mă uit pe geam.
(Pentru ce te zbuciumi)
(Traducere George Lesnea)
Cel care, printr-o anume alchimie, poate extrage din inima sa, pentru a le contopi impreuna, compasiune, respect, rabdare, regret, surpriza si iertare, creeaza acel atom care se numeste iubire.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.