Un vers frumos e ca un arcus purtat pe fibrele noastre sonore. Nu sunt gandurile lui, ci propriile noastre ganduri, pe care poetul le face sa cante in noi. Cand ne vorbeste de o femeie pe care a iubit-o, el ne trezeste delicios de dulce in suflete iubirile si durerile noastre trecute. Poetul e un evocator. Cand il intelegem, suntem tot atat de poeti ca dansul. Toti cati suntem, purtam in noi cate un exemplar din fiecare din poetii nostri, pe care nimeni nu-l cunoaste, si care va disparea pentru totdeauna, odata cu toate variantele lui, cand vom inceta sa mai simtim. Si credeti oare, ca am iubi intr-atata pe liricii nostri daca ne-ar vorbi despre altceva, decat despre noi?
Numai imbecilitatea orgolioasa poate sa-si inchipuie ca a produs o opera care traieste prin ea insasi. Cea mai buna dintre ele, n-are valoare decat prin raporturile ei cu viata. Cu cat surprind mai lesne raporturile astea, cu atat opera intereseaza mai mult.
Acum in meta foeni quaerere.
A cauta acul in carul cu fan.
Viata ar fi intr-adevar prea trista daca trandafiriul roi al gandurilor zburdalnice n-ar veni din cand in cand sa mangaie batranetele oamenilor cumsecade.
Absurdul e unul din parametrii conditiei omenesti.
Nu se iubesc cu adevarat decat aceia care nu se cunosc inca.
Infinit mai puternice decat ratiunea si stiinta sunt ignoranta si nebunia.
Orice idee falsa e primejdioasa.
Hazardul descreste, pe masura ce creste cunoasterea.
Adevarul are in el o forta care il face de neinvins si care-i asigura pentru totdeauna deplina biruinta.
Nu incerca sa luminezi ziua cu lampa, ca nu va observa nimeni.
Verberare lapidem.
A biciui piatra.
Durerea… nimic mai bun ca sa-ti largeasca spiritul.
Crezand in trandafiri, ii faci sa infloreasca.
(traducere CCC - Copyright ©2016)
Poti trai acceptand absurdul, dar nu poti trai in absurd.
Patria se cuvine asezata deasupra a tot ce exista, chiar si a zeilor, caci ea ii cuprinde pe toti... altarele zeilor si mormintele stramosilor, iata patria. Esti al ei prin comuniunea amintirilor si a sperantelor.
In arta, ca si in iubire, instinctul ajunge, iar stiinta nu raspandeste in preajma ei decat o lumina inoportuna. Desi frumusetea se releva din geometrie, numai sentimentul singur e in stare sa-i surprinda formele delicate.
Absurdul e si el absurd, nu e previzibil - si-n momentul in care te increzi in absurd si hazard dai dovada de o credinta rationala in absurd si hazard, credinta inconsecventa, absurda!
Toate schimbarile, chiar cele mai dorite, au melancolia lor.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.