Citate de Charles L. de Montesquieu

Intr-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi nu în a fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei. „Libertatea politică nu constă defel în a face ceea ce vrei. Intr-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi în a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei.” Charles L. de Montesquieu In citatul complet, Montesquieu se referă in mod explicit la libertatea politică, dar aprecierile lui sunt valabile în cazul oricărei forme de libertate. Intotdeauna excesul de libertate distruge libertatea: “Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel .” Dacă legea limitează libertatea, ea este în acelaşi timp şi condiţia ei. In fond, libertatea este puterea de a se supune legii. Legea care asigura libertatea individuala este cea care se conformează justiției și nu poate nici sa-i impiedice pe cetateni de la îndeplinirea indatoririlor lor, nici sa-i constranga să acționeze împotriva lor. Montesquieu dă o altă formulare acestui principiu: “Un lucru nu este drept pentru că este legiferat. Dar trebuie să fie legiferat pentru ca este drept.” (Cugetarile mele) Romanii obișnuiau să spună: "Dura lex sed lex" (Legea e dura, dar e lege). Legea trebuie să se aplice, iar dacă pare prea dura (sau, mai general spus, inadecvata) trebuie să fie mai degrabă schimbata, decât eludată: "Uneori este necesar să se schimbe anumite legi, dar acest lucru se intampla rareori, iar atunci când se întâmplă, trebuie să fie modificate cu o mână tremurânda." (Montesquieu) © CCC

Esti sensibil la suferinte de care ai avut parte.

Omul, aceasta fiinta mladioasa, care in societate se pliaza dupa gandurile si impresiile celorlalti, este in stare, deopotriva, sa-si cunoasca propria sa natura, cand este dezvaluita, si sa piarda pana si constiinta ei, atunci cand ea este tainuita.

Cunostintele ii fac blanzi pe oameni, ratiunea indeamna la omenie; numai prejudecatile ii fac sa renunte la aceasta.

Disperarea este sinuciderea inimii. © CCC

Din nefericire, ne rămâne un interval prea mic între timpul în care suntem tineri și acela în care suntem bătrâni. (Cugetări diverse)

Disperarea are în comun cu speranţa faptul că şi ea este tot o iluzie. © CCC

Exista anumite adevaruri pe care nu e destul sa le impui, ci mai trebuie sa le faci si simtite.

Ceea ce face puterea legii e dreptatea pedepsei, mai degrabă decât asprimea ei. (Spiritul legilor)

Daca am vrea sa fim fericiti, lucrul acesta ar fi usor de realizat; vrem insa sa fim mai fericiti decat altii, si aceasta este mai intotdeauna greu, caci ii credem mult mai fericiti decat sunt ei intr-adevar.

M-as socoti cel mai fericit dintre muritori daca as putea face ca oamenii sa se poata dezbraca de prejudecatile lor. Eu numesc aici prejudecati, nu ceea ce ne impiedica de a cunoaste anumite lucruri, ci ceea ce ne impiedica de a ne cunoaste pe noi insine.

Sunt anumite adevaruri despre care nu-i de ajuns sa convingi pe cineva, ci trebuie sa-l faci sa le si simta.

Un lucru nu este drept pentru ca este lege; dar trebuie sa fie lege daca este drept. (Caiete) © CCC

Dacă triunghiurile şi-ar face un zeu, acesta ar avea, desigur, trei laturi. (Scrisori persane, Caiete) Charles L. de Montesquieu “…nu judecăm lucrurile decât în legăturile lor tainice cu noi înşine. Nu mă miră că negrii îl zugrăvesc pe drac de o albeaţă strălucitoare, iar pe zei, negri ca tăciunele. Nu mă mir că Venus la anumite popoare are sânii atârnând până la coapse şi că, în sfârşit, toţi cei ce se închină la idoli îi reprezintă pe zeii lor cu figuri omeneşti, atribuindu-le toate înclinările lor. S-a spus, pe drept cuvânt, că dacă triunghiurile şi-ar face un zeu, acesta ar avea desigur trei laturi." Oamenii isi creeaza zei si ii reprezinta dupa propria lor imagine. Această idee poate fi regasita inca de la presocraticul Xenofan: “Daca boii, caii, leii ar avea maini, boii ar desena chipuri de zei asemenea boilor, caii, asemenea cailor si leii, asemenea leilor.” Xenofan din Colophon, poet si filosof grec, considerat fondatorul scolii eleate, a fost legat de critica rationalista a conceptiei antropomorfice despre zei, pe care a formulat-o in aceasta fraza devenita celebra. Acesta persifla antropomorfismul religios naiv: "Zeii vostri nu exista, caci zeii nu pot avea slabiciunile omenesti. Omul îsi închipuie Divinitatea dupa chipul si asemanarea sa. Daca boii, caii sau leii ar avea mâini si ar putea picta, atunci caii ar avea zei care ar fi asemenea cailor, iar boii ar picta zei asemenea boilor. Etiopienii îsi închipuie pe zeii lor negri, pe când tracii îi închipuie cu ochii albastri si cu parul rosu." © CCC

Nu adopt opinii, cu excepţia celor din cărţile lui Euclid. (Cugetări) © CCC

Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.

Nimeni nu dispera cat timp mai exista indoiala.

Nenorocirile intamplatoare se lecuiesc usor; nu poti sa te feresti insa de niste evenimente care izvorasc necontenit din natura lucrurilor.

Mai binele este dusmanul de moarte al binelui. © CCC

Este ceva caracteristic fiintelor rationale sa-si dea seama de propriile lor imperfectiuni.