Citate de Anatole France

Hazardul descreste, pe masura ce creste cunoasterea.

Ceea ce este de admirat nu-i ca bolta cereasca este atat de vasta, ci faptul ca omul a putut s-o masoare.

Cel mai trist aspect al vietii actuale este ca stiinta acumuleaza cunostinte mai repede decat acumuleaza societatea intelepciune.

Singur spiritul e in stare sa cunoasca o fericire deplina.

Viata ar fi intr-adevar prea trista daca trandafiriul roi al gandurilor zburdalnice n-ar veni din cand in cand sa mangaie batranetele oamenilor cumsecade.

Ştiinţa actualizează dezbaterile, le reîmprospătează. Nu le ucide. Fiecare îşi face propria alegere. (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Puterea sufletului nu provine din nici o alta parte decat de la stiinta, decat de la studiul naturii.

Stiinta nu trebuie sa mai fie exclusivista, ci sa faca parte integranta din cultura. © CCC

In arta, ca si in iubire, instinctul ajunge, iar stiinta nu raspandeste in preajma ei decat o lumina inoportuna. Desi frumusetea se releva din geometrie, numai sentimentul singur e in stare sa-i surprinda formele delicate.

Un vers frumos e ca un arcus purtat pe fibrele noastre sonore. Nu sunt gandurile lui, ci propriile noastre ganduri, pe care poetul le face sa cante in noi. Cand ne vorbeste de o femeie pe care a iubit-o, el ne trezeste delicios de dulce in suflete iubirile si durerile noastre trecute. Poetul e un evocator. Cand il intelegem, suntem tot atat de poeti ca dansul. Toti cati suntem, purtam in noi cate un exemplar din fiecare din poetii nostri, pe care nimeni nu-l cunoaste, si care va disparea pentru totdeauna, odata cu toate variantele lui, cand vom inceta sa mai simtim. Si credeti oare, ca am iubi intr-atata pe liricii nostri daca ne-ar vorbi despre altceva, decat despre noi?

Știința încearcă să înțeleagă lumea; religiile (și filozofiile) și-au asumat, în general, sarcina de a da sens vieții umane. Religia și știința se pot ilumina reciproc, cu condiția ca ambele să rămână în propriile lor sfere. © CCC

Ignoranța este noaptea minții. (Lexicologia școlară, 1857) © CCC

Va veni timpul cand urmasii nostri se vor mira de ignoranta noastra in privinta unor lucruri atat de evidente. © CCC

Descoperitorii in domeniul tehnic au o soarta cu mult mai buna decat cei din domeniul moral. Omenirea e mai recunoscatoare acelora care ii perfectioneaza confortul de­cat fata de cei care ii atrag atentia asupra legilor care domina lumea sufletului. Pe cei dintii ii individualizeaza, le retine numele cu onoruri mari. Cei din urma sunt inglobati intr-o serie oarecare, fac parte dintr-un grup intreg, inecati in anonimat pur.

Singurul mobil al tuturor actiunilor omenesti: fericirea, fericirea cea cu neputinta de atins.

Intre adevarata stiinta si intre viata practica nu poate fi niciodata antagonism, ci trebuie sa fie, din contra, o continua inlesnire reciproca.

Științele umaniste de astăzi depășesc domeniul cunoașterii: sunt deja practici, sunt deja instituții.

Sunt trei feluri de ignoranta: a nu sti ceea ce ar trebui sa stii; a sti rau ce stii; a sti ceea ce n-ar trebui sa stii.

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Femeia face lumea. Ea e suverana: nimic nu se face decat prin ea si pentru ea.