Senectutea, sau mai bine zis sporul de ani, nu-i fara delicii, unii oameni bogati in ani capata o liniste leonina, teribila si dulce totodata, care face sa palpite inima tinerilor. Ca stejarul cel gros arzand, unii varstnici raspandesc dogoare, incalzesc fruntile juvenile si le exalta spre ideile si faptele generoase. Iar flacara le da lor insile un joc de umbre rembrandtiene, care ii fac expresivi si plini de sensuri.
Viata ar fi intr-adevar prea trista daca trandafiriul roi al gandurilor zburdalnice n-ar veni din cand in cand sa mangaie batranetele oamenilor cumsecade.
Caci varsta nu ne da-n copilarii,
ci ne gaseste numai tot copii.
N-ai patit nimic rau, daca recunosti ca nu suferi.
Batranetea are destule lucruri dizgratioase; nu le mai adauga si viciile.
Batranetea vine brusc, ca zapada intr-o dimineata; cand te trezesti, bagi de seama ca totul e alb.
Batranetea omului incepe acolo unde se termina insufletirea lui.
Imbatranesti cand incepi sa te temi de moarte si cand observi ca nu-ti mai place sa-i vezi pe ceilalti facand ceea ce tu nu mai faci.
Batranetea vine cand incepi sa spui: niciodata nu m-am simtit atat de tanar.
Este insusirea omului educat si intelept de a nu se schimba sub devenirea lucrurilor ce par prospere si de a-si pastra cu demnitate tinuta unui suflet stapanit in nenorocire.
Parul alb e lucru mare, pentru cine vrea sa stie,
si a sti sa-l porti e, poate, cea mai grea filozofie.
A imbatrani frumos: a castiga in transparenta ceea ce se pierde in culoare.
© CCC
Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup... cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?
Toti oamenii vor sa traiasca cat lumea, nimeni insa nu vrea sa fie batran.
Un om cu cat se intoarce mai mult inapoi, cu cat se avanta mai mult inainte, cu atat e mai mare… Prezentul e o consecinta necesara a trecutului si viitorul o consecinta necesara a prezentului; prezentul e un punct indivizibil si curgator pe care omul nu poate sta, asa cum nu poate sta pe varful unui ac.
Te temi de batranete, de care nu esti sigur c-o vei ajunge.