Citate despre Batranete

Batranetea are destule lucruri dizgratioase; nu le mai adauga si viciile.

E o proasta socoteala sa consideri un lucru de mare pret atunci cand il pierzi, iar cand il ai, sa-l consideri drept nimic.

Batranetea vine brusc, ca zapada intr-o dimineata; cand te trezesti, bagi de seama ca totul e alb.

Un om cu cat se intoarce mai mult inapoi, cu cat se avanta mai mult inainte, cu atat e mai mare… Prezentul e o consecinta necesara a trecutului si viitorul o consecinta necesara a prezentului; prezentul e un punct indivizibil si curgator pe care omul nu poate sta, asa cum nu poate sta pe varful unui ac.

Dorinta prea intensa pentru ceva, aducand cu sine si teama tot asa de puternica ca n-ar putea dura, ne micsoreaza placerea si o face nesigura, ca o flacara suflata de vant.

Caci varsta nu ne da-n copilarii, ci ne gaseste numai tot copii.

Parul alb e lucru mare, pentru cine vrea sa stie, si a sti sa-l porti e, poate, cea mai grea filozofie.

Imbatranesti cand incepi sa te temi de moarte si cand observi ca nu-ti mai place sa-i vezi pe ceilalti facand ceea ce tu nu mai faci.

N-ai patit nimic rau, daca recunosti ca nu suferi.

Senectutea, sau mai bine zis sporul de ani, nu-i fara delicii, unii oameni bogati in ani capata o liniste leonina, teribila si dulce totodata, care face sa palpite inima tinerilor. Ca stejarul cel gros arzand, unii varstnici raspandesc dogoare, incalzesc fruntile juvenile si le exalta spre ideile si faptele generoase. Iar flacara le da lor insile un joc de umbre rembrandtiene, care ii fac expresivi si plini de sensuri.

Sunt în floarea unei vârste care începe să miroasă a crizanteme. © CCC

Omul imbatraneste numai cand imbatranesc toate pasiunile lui.

Este in natura lucrurilor ca, dupa ce ai trecut de prima tinerete, mai devreme sau mai tarziu - asta depinde de caracterul fiecaruia - sa vina ziua cand resemnarea iti apare ca o ispita si te indeamna sa-ti iei ramas bun de la cele imposibile si sa te multumesti cu cele posibile.

Din nefericire, ne ramane un interval de timp prea mic intre timpul in care suntem prea tineri si acela in care suntem prea batrani.

Toti oamenii vor sa traiasca cat lumea, nimeni insa nu vrea sa fie batran.

Este insusirea omului educat si intelept de a nu se schimba sub devenirea lucrurilor ce par prospere si de a-si pastra cu demnitate tinuta unui suflet stapanit in nenorocire.

Viata ar fi intr-adevar prea trista daca trandafiriul roi al gandurilor zburdalnice n-ar veni din cand in cand sa mangaie batranetele oamenilor cumsecade.

Omului nu ii este dat sa iasa din sine insusi si sa se examineze la anumite intervale, facand abstractie de senzatia obisnuintei cu sine insusi. Iata ceea ce face ca fiecare din noi sa fie un mai bun critic al altora decat al lui insusi.

Mult face pentru linistea noastra sufleteasca si obiceiul de a te cerceta pe tine insuti si toate ale tale.

Tinerilor! Am sa va spun un adevar care s-ar putea sa nu va placa, deoarece va asteptati la ceva nou. Acest adevar e ca omul nu imbatraneste. E vorba de inima, bineinteles; asta se stia, cel putin in dragoste. Ei bine, si in ce priveste spiritul, e acelasi lucru. El ramane vesnic tanar. Nu intelegi viata mai bine la patruzeci de ani decat la douazeci, dar acum o stii si o marturisesti! Asta inseamna tinerete.