Citate de Lucian Blaga

Nu rareori suntem asa departe de "adevar" numai fiindca ne sfiim sa spunem absurditati.

Ar fi nespus de regretabil daca adevarul ar fi intotdeauna “la mijloc”. Aceasta l-ar preface in apanaj al mediocritatii.

Aburii ce se ridică dintr-o baltă murdară sunt tot așa de curați ca și aburii ce se înalță din cel mai limpede râu.

Adevaratele paradisuri sunt paradisurile pe care le-ai pierdut.

Nu numai o mare durere iti poate tulbura o fericire, ci si alta fericire.

Cum pretindem de la vointa, din care izvorasc faptele, un caracter, asa pretindem si de la inteligenta, din care izvorasc gandurile, un caracter. Uneori, intalnim spirite foarte inteligente, dar fara caracter intelectual.

Ce este cuvantul, orice cuvant. Nimic decat o rana a tacerii.

Adversarul care iti este o obsesie va deveni o parte din tine.

Un tip cu adevarat moral este sub raport etic mai exigent fata de sine insusi decat fata de altii.

Daca tu insuti ai un fond, atunci lumea intreaga castiga pentru tine un fond.

Cine crede-n zbor e stapan peste zare.

Absolutul este punctul indiferent al tuturor polurilor, dincolo de existenta si inexistenta, dincolo de real si ireal.

Cei mai alesi dintre oameni se lasa condusi in viata de-un ideal nascut din ei insisi: sunt ca orbii, care se lasa purtati de mana de copiii lor.

Cu-o mare de îndemnuri şi oarbe năzuinţi în mine mă-nchin luminii voastre, stelelor, şi flăcări de-adorare   îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă. Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută cu buze reci de gheaţă trupul. Şi-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singuratic suflet, şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu – unde. Un singur gând mi-e rază şi putere: o, stelelor, nici voi n-aveţi în drumul vostru nicio ţintă, dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea. (Stelelor)

O singura rugaciune am: “Doamne, sa nu ma lasi niciodata sa fiu multumit de mine insumi!”

"Cunoaste-te pe tine insuti"; foarte bine, dar pentru a incepe ceva in viata nu trebuie sa astepti pana te vei cunoaste pe tine insuti. In caz contrar, aceasta lozinca ar deveni pentru oricine un epitaf.

Invatat e omul care nu termina niciodata de invatat.

Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi? (Vei plânge mult ori vei zâmbi?)

Un ganditor care nu are mereu sentimentul ca dibuie poate fi un bun operator matematic sau avocat, dar nu un ganditor.

Sunt oameni care zambesc nu numai cu coltul gurii, ci cu toata suprafata corpului lor.