Citate de Jean-Paul Sartre

Nu mă scârbiți de război. Se zice că el îi distruge pe cei slabi, dar pacea face la fel. (Mutter Courage, 1937 - 1938)

Puterea corupe atât de mult, încât un conducător care își iubește sincer poporul și pentru care ordinea este sinonimă cu justiția, nu poate rămâne un om curat: este obligat să recurgă la intrigi, să înșele, să trateze rău oamenii pe care îi conduce, într-un cuvânt, să devină „călău și măcelar”. (Diavolul și Bunul Dumnezeu) © CCC

Omul trebuie sa se inventeze in fiecare zi. (Situatii II) © CCC

Ca intamplarea cea mai banala sa devina aventura trebuie si e de ajuns sa te apuci sa o povestesti.

Băieții luptă în războaie. Am avea fraternitate între oameni începând chiar de mâine dacă politicienii ar trebui să iasă și să lupte. (Război și amintire) © CCC

Pusa in scena, Coliba Unchiului Tom a facut sa planga multi proprietari de sclavi, care s-au induiosat atata timp cat a durat reprezentatia si care dupa spectacol si-au pastrat moravurile, obiceiurile si ideile proprii asupra negrilor.

Suntem în război cu natura. Dacă câștigăm, suntem pierduți. © CCC

Bellum parate, quoniam pacem pati non potuistis. Pregătiţi războiul, fiindcă nu aţi putut răbda pacea. (Titus Livius)

Tot ce este legat de război este o palmă dată bunului-simț. (Tunica albă) © CCC

Razboiul!...Pentru ce ne uram? Purtati de aceeasi planeta, echipaj al aceleiasi nave, noi suntem solidari. Si daca, pentru a participa astfel la noi sinteze, e bine ca marile civilizatii se infrunta unele pe altele, e monstruos ca se sfasie reciproc…Caci pentru a ne elibera e de ajuns sa devenim constienti de scopul care ne apropie pe unii de altii, cautandu-l impreuna acolo unde el ne uneste pe toti.

Simțul moral al importanței vieții omenești, dorinţa omenească de a uşura puţin din chinurile tuturor acestor sărmani nenorociţi, sau de a le reface curajul distrus, activitatea furioasă și neobosită pe care o face omul în astfel de momente, toate acestea se combină pentru a crea un fel de energie care duce la o dorință pozitivă de a-i alina pe cât mai mulți posibil. (Amintiri de la Solferino) © CCC

Ideea de lupta a omului impotriva omului a fost si va ramane o mare, dureroasa si rusinoasa absurditate.

Razboiul! El opreste vremea in loc si desfasoara de-a-ndaratelea pe pamant toate etapele civilizatiei omenesti.

Nu mai există durere la multiplele scene ale acestei înfricoșătoare și solemne tragedii. (Amintiri de la Solferino) (Bătălia de la Solferino a avut loc pe 24 iunie 1859 în timpul campaniei italiene. A avut loc în Lombardia, în provincia Mantova (Mantua). Este vorba despre o victorie a armatelor franceze ale lui Napoleon al III-lea și a armatei Sardiniei sub conducerea regelui Victor Emanuel al II-lea al Italiei asupra armatei austriece a împăratului Franz Joseph I. A fost ultima mare bătălie din istoria universală în care toate armatele s-au aflat sub comanda personală a monarhilor lor.) © CCC

Daca la popoarele ce sunt silite sa-si apere drepturile proprii razboiul poate fi considerat ca o dureroasa necesitate, in schimb, la popoarele care cauta sa incalce drepturile altora el devine cea mai odioasa dintre crime.

Îmi găsisem religia: nimic nu mi se părea mai important decât o carte. În bibliotecă vedeam un templu.

Războaiele nu se mai poartă în numele suveranului care trebuie apărat, ci în numele existenței tuturor; populații întregi sunt puse să se omoare între ele în numele necesității lor de a trăi. Masacrele au devenit vitale.

Oamenii traiesc in mijlocul imaginilor lor, deoarece nu reusesc sa fie obiecte reale pentru ei insisi. Oamenii sunt obiecte pentru altii, dar nu sunt pe de-a-ntregul obiecte pentru ei insisi.

Am considerat intotdeauna ca axiomatica ideea ca satisfacerea nemultumirilor celor invinsi ar trebui sa preceada dezarmarea celor victoriosi.

Nu suntem oameni pana cand nu am gasit ceva pentru care am fi dispusi sa murim. (Varsta ratiunii) © CCC