Nevoia de a intelege lumea si propria sa existenta e pentru mintea omeneasca o nevoie organica in toata puterea cuvantului. Ce e, de unde vine si in ce scop exista lumea, care e rostul intamplarilor ei si, in sfarsit, care e intelesul propriei lor vieti, iata intrebarile ce au framantat pe oameni, sub forme mai mult sau mai putin limpezi, inca din momentul in care s-au trezit intr-insii puterile sufletesti ce ii deosebesc de animale.
Eu consider ca sensul vietii este cea mai presanta dintre chestiuni.
Filosofia a fost si este in primul rand intelepciune: adica, gand si fapte cumpanite.
O filosofie nu este mai bine exprimata in cuvinte, ci prin alegerile facute de om. Pe termen lung, ne formam pe noi insine si ne formam viata. Procesul se continua pana la moartea noastra. Iar alegerile pe care le facem sunt, in cele din urma, responsabilitatea noastra.
Trebuie sa te faci sclavul filosofiei ca sa ai parte de adevarata libertate.
Nevoia de filozofie este universala. Ea tinde sa duca orice discutie pe terenul ideilor si al principiilor. Ea talmaceste probabil aspiratia cea mai adanca a sufletului, care merge drept la ceea ce este general si, prin aceasta, la ceea ce este generos.
Fiecare are filosofia propriei atitudini.
In filosofie trebuie sa ne ferim de ceea ce credem ca putem intelege prea usor, ca si de lucrurile pe care nu le intelegem.
Cand un filosof iti raspunde, nu mai intelegi nici ce l-ai intrebat.
Filozofia este microscopul gandirii.
Filosofia antică ne-a învățat să ne acceptăm moartea. Filosofia modernă, moartea altora.
© CCC
Filozofia e ,,Bemolul" vietii. Toate tonurile sufletesti le adanceste cu o jumatate de ton.
Intelepciunea filosofiei se supune teologiei.
Opus Majus (1267)
© CCC