Expresii latine_A

Ante Christum (a. Chr.) Inainte de Cristos

Ambigendi locus Locul indoielii (Loc nesigur)

Ab utraque parte De o parte si de alta

Argumentum ad misericordiam Argumentul milei (bazat pe  mila) (Este opusa maximei: “Dura lex, sed lex”)

Alibi In alta parte

Argumentum ad hoc Argumentul potrivit circumstantei

Ante meridiem (a.m.) Ante meridian; pana in pranz

Ad majorem Dei gloriam Pentru cea mai mare glorie a lui Dumnezeu

Ad oculos In fata ochilor

Ave Maria Salut, Maria; inceputul unui imn de preamarire a Fecioarei Maria; din anul 1326, Papa Ioan al XXII-lea impune credinciosilor sa-l recite de trei ori pe zi.

Ab irato Dintr-o pornire de manie, la manie

Ab hodierno De azi inainte

Argumentum ad hominem. Argumentum ad hominem (în latină: argument ce vizează omul). Argumentul (după om), diferă de la om la om.

Argumentum ad baculum sau Argumentum baculinum. Argumentul bățului, al bătăii. Argumentum ad baculum (în latină: argumentul care recurge la bâtă). Argumentare ce foloseşte implicit sau explicit ameninţarea. Atunci când, în filmul Naşul, mafiotul se supune instrucţiunii de "a-i face o ofertă pe care să nu o poată refuza", el prezintă un argumentum ad baculum.

Ardentia verba. Vorbe care ustura.

Amantium irae Supararile indragostitilor; cearta intre indragostiti, ceva trecator, nedemn de atentie.

Ab ovo De la ou; de la inceputul inceputului, de la inceputuri Incepand cu oul. Cuvintele au fost imprumutate din "Arta poetica" a lui Horatiu. Se face aluzie la "oul Ledei" de unde a aparut Elena. Homer ar fi putut, daca ar fi dorit, sa inceapa istorisirea razboiului troian "ab ovo". Horatiu il apreciaza din acest motiv pe poetul grec, Homer, deoarece a realizat poemul "Iliada" inspirandu-se dintr-un singur eveniment care a avut loc in timpul asediului Troiei: revenirea in lupta a lui Ahile pentru a razbuna moartea prietenului sau Patrocle.

Ad interim Provizoriu (pana una alta)

Argumentum ad iudicium. Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească. Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată). Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii". Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.

Ab absurdo Prin absurd In geometrie, demonstratiile se fac, de multe ori, prin metoda reducerii la absurd, "ab absurdo".