Expresii latine_A

Argumentum ad hominem. Argumentum ad hominem (în latină: argument ce vizează omul). Argumentul (după om), diferă de la om la om.

Ab ovo De la ou; de la inceputul inceputului, de la inceputuri Incepand cu oul. Cuvintele au fost imprumutate din "Arta poetica" a lui Horatiu. Se face aluzie la "oul Ledei" de unde a aparut Elena. Homer ar fi putut, daca ar fi dorit, sa inceapa istorisirea razboiului troian "ab ovo". Horatiu il apreciaza din acest motiv pe poetul grec, Homer, deoarece a realizat poemul "Iliada" inspirandu-se dintr-un singur eveniment care a avut loc in timpul asediului Troiei: revenirea in lupta a lui Ahile pentru a razbuna moartea prietenului sau Patrocle.

Ave Maria Salut, Maria; inceputul unui imn de preamarire a Fecioarei Maria; din anul 1326, Papa Ioan al XXII-lea impune credinciosilor sa-l recite de trei ori pe zi.

Ara pacis. Altarul pacii, locul de impacare.

Argumenti gratia Pentru a argumenta, a dovedi

Ad oblectamentum et non ad quaestum. Pentru placere si nu pentru folos.

Ad majorem Dei gloriam Pentru cea mai mare glorie a lui Dumnezeu

A fortiori. "Cu atât mai mult" sau "și mai sigur".

Aequo animo Cu curaj (cu hotarare)

Ab urbe condita (a.u.c.) De la intemeierea Romei; formula care indica numararea anilor de la intemeierea Romei ( 753 i.Hr. ). De la fondarea cetatii. Romanii numarau anii de la intemeierea Romei "ab urbe condita" sau "urbis conditae" care corespund cu anul 753 i.e.n.  Aceste cuvinte se marcheaza in mod frecvent prin initialele A.U.C. sau U.C. Spre exemplu, anul 400 U.C. inseamna anul 400 de la fondarea Romei.

Ad acta (De pus) la dosar

Ab hinc De acum inainte

A primo ad ultimum. De la primul pana la ultimul cuvant.

Argumentum ad misericordiam Argumentul milei (bazat pe  mila) (Este opusa maximei: “Dura lex, sed lex”)

Ad oculos In fata ochilor

Annus mirabilis Anul minune

Ad ornamentum.  Ad ostentationem. A face ceva de forma. (Pentru ochii lumii)

Argumentum ad iudicium. Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească. Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată). Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii". Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.

Ab orem ad aureum De la gura la ureche, discret.

Ad rem La obiect; fara ocolisuri, direct la chestiunea in discutie