Citate de George Byron

Am vazut furtunile femeilor, le-am vazut pe cele ale marilor si am plans mai mult pentru indragostiti decat pentru marinari.

Vrem sa fim iubiti pentru noi insine.

Nu există vacanță pentru dragoste (…) așa ceva nu există. Dragostea trebuie trăită total, cu plictiseala și neplăcerile ei, nu există vacanță pentru asta. (Căluții Tarquiniei)

Te iubesc în timp. Te voi iubi până la sfârșitul timpurilor. Și când timpul va trece, atunci te voi fi iubit. Și nimic din această iubire, ca și nimic din ceea ce a fost, nu va putea fi șters vreodată. (Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul) © CCC

Numai dorul poate masura exact intensitatea, adancimea, intinderea dragostei.

O, dacă Soarta ne unea, Cum îmi juraseși, mi se pare, N-aș mai fi fost, în pacea mea, De-atâtea nebunii în stare!   De vină tu ești, deci, deși Certat sunt eu, pentru păcate, De cei ce n-au de unde ști Că tu ai rupt logodna, poate.   Mi-era, ca și al tău, curat Pe-atuncea sufletul, de-aceea Putea curma orice păcat. - Azi, altuia îi ești femeia!   Aș fi în stare să-i zdrobesc Și liniștea și fericirea, Dar pentru că te mai iubesc, regret Nu-l pot urî - așa mi-e firea!   De când plecat-ai, în zadar Îmi caut tihna, chip de înger! Tot ce găseam la tine, doar La multe caut azi, și sânger!   Adio, deci, nu te regret, Nădejdea-n ajutor nu-mi vine; Mândria însă-ncet, încet, M-o face să te-alung din mine! (…)   Azi, caut alte bucurii: În câte o ceată zgomotoasă (Pe gânduri, aș înnebuni!) Încerc sa uit tot ce m-apasă.   Dar chiar așa, câte un gând Se mai strecoară prin beție, - Și diavolii m-ar plânge - aflând Că te-am pierdut pentru vecie! (Unei doamne)

Dragostea e ca spinul: nu-l simti cand intra, dar te doare cand il smulgi cu sila.

Tot ce pot sa inteleg, inteleg doar pentru ca te iubesc.

Nu ai cum sa fii primul ei iubit, nici ultimul, sau singurul. Ea a iubit inainte sa te intalneasca si poate iubi din nou. Dar daca ea te iubeste acum, ce altceva mai conteaza? Ea nu e perfecta, nici tu, si amandoi nu puteti fi perfecti cat timp veti fi impreuna, dar daca ea te poate face sa razi, gandește-te de doua ori, și recunoaste ca este in natura umana sa faca greseli, asa ca tine-o langa tine si ofera-i tot ce poti mai bun. Ea nu se poate gandi la tine in fiecare secunda a zilei, dar iti va oferi o parte din fiinta ei, asa ca nu ii frange inima. Deci, nu o rani, nu incerca sa o schimbi, nu ii analiza fiecare gest si nu aștepta de la ea mai mult decat iti poate oferi. Zambeste-i cand te face fericit, spune-i cand te supara și marturiseste-i ca ti-e dor de ea cand nu e langa tine. © CCC  Published on: Jun 9, 2013

Nu există tăcere mai mare decât în iubirea care nu-şi poate striga neliniştea.

Lumea este însetată de iubire: tu vei veni să potolești acestă sete. © CCC

Dragostea nu cunoaste bariere. Ea trece de obstacole, sare garduri, patrunde prin pereti pentru a ajunge la destinatie plina de speranta. © CCC

L-am iubit pe dl. Darcy mult mai mult decât pe oricare dintre propriii mei soți. © CCC

Dragostea înseamnă, în primul rând, să iubești la nebunie parfumul celuilalt. (Viața secretă) © CCC

Iubirea este miracolul civilizatiei.

Toti stiu ca legaturile de dragoste sunt guvernate de factori necontrolabili, pe care, de obicei, nici o terta persoana nu-i poate intelege. Si totusi, judeca aceste legaturi cu o duritate inumana, pe baza unor considerente exterioare, care n-au nici o tangenta cu esenta unei legaturi de dragoste. Iubirea este o valoare absoluta, autonoma. Acest lucru este uitat de tertele persoane, atata timp cat sunt terte.

Marile iubiri sunt rare, ca si capodoperele.

Ştiu fără cine nu pot trăi.

Învață-mă cu ce să-ncep întâi și-n care vorbe-anume tuturor să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi, și cum, de-atâtea lumi luminători,   pe gura ta surâsu-i ca un soare; ei poate niciodată n-or să știe din fiecare clipă trecătoare cum ne-am durat noi câte-o veșnicie   iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas îți cânt atâtea cântece când spui cuvinte ce pe buzele oricui niște cuvinte simple-ar fi rămas.   Învață-mă cu ce să-ncep și cum să-i spun acestei lumi cât mi-i de dragă că te-a născut, cu truda ei întreagă, pe tine, bucuria mea de-acum.   Ea, poate, niciodată n-o să știe c-a înflorit în flori și-a curs în ape, că din pământ și sura veșnicie să mi te-aducă, -așa cum esti, aproape;   și, fiindcă-o să murim și noi odată gândește-te: n-ar fi păcat să moară, cuprinsă-n noi, atâta primăvară, și dragostea cu inima deodată?...   De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume, și eu voi scrie toate, fir cu fir, ca disprețuitori de cimitir, să ne iubim de-a pururea pe lume.   (Gândeste-te, n-ar fi păcat...)

Mireasă dulce, Te-ador când plângi, Cum roua curge Pe flori adânci!   Cu-o primavară Ce-i bun s-a scurs, Dar roze-apară Pe-al Vremii curs!   Bălaia, bruna De-ales e greu? Plăcerea-ntruna E-al lumii Zeu.