Citate de Anton P. Cehov

Oamenii trebuie sa-si armonizeze reciproc caracterele, daca vor sa-si indeplineasca menirea in societatea din care fac parte.

Schele si nimic altceva: principiile sunt schelele cu ajutorul carora se cladeste un caracter. Cand caracterul e format, schelele se pot darama. De altfel, ati remarcat, desigur, ca numai adolescentii fac caz de “principii”.

Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie.

Formați caractere, iată ce ne lipsește. (Din discursul la inaugurarea Fundației Universitare din București)

Întotdeauna am considerat că independenţa caracterului este singurul bun care nu poate fi luat unui om. (1877) © CCC

Nici o filozofie nu ma poate impaca cu gandul mortii, pe care o consider ca o pravalire in neant. Vreau sa traiesc!

O fapta-n sine nu dovedeste nimic. Gramada faptelor, in schimb, totalitatea, greutatea lor alcatuiesc valoarea unei fiinte umane.

Fii corect. Restul va veni de la sine. © CCC

Un om constient de faptele sale, care isi da seama cand nu are dreptate, numai acela poate avea pareri de rau.

Urcati-va, urcati-va pe scara pe care toata lumea o numeste civilizatie, progres, cultura, urcati-va, va indemn din inima; dar unde o sa ajungeti? Asta, drept sa va spun, nu stiu. De dragul acestei scari merita totusi sa traiesti.

Vrabiei i se pare ca puiul ei nu ciripeste, ci canta ne­spus de frumos.

Cum sa poti sa bati un iatagan dintr-o tinichea de pe maidan?

Omul care, prin vorbe, gesturi, fapte marunte, isi descarca necontenit sentimentele, in masura in care apar, e tot asa de impropriu pentru actiune sistematica, grea si lunga, ca si pentru tractiune intensa o locomotiva care si-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin toate deschizaturile.

Sta fara indoiala in firea lucrurilor ca in orice domeniu oamenii care se consacra unei idei sa se caracterizeze printr-o sensibilitate peste masura de ascutita.

Nici dragostea, nici prietenia si nici respectul nu leaga mai mult oamenii decat ura comuna fata de cineva

Omul va deveni mai bun, cand o sa-i aratati cum este el in realitate.

Scopul oricarei vieti: bucuria de a trai. Adevarata bucurie consta in a sti.

Exista oameni care infrunta durerea si o accepta: caractere tari, pe care tocmai greutatea poverii ii face sa-si simta puterea, pe cand cei cu caractere slabe si fara vointa se lasa prada durerii, cum te lasi prada unei boli: ca o boala, durerea ii cuprinde, patrunde pana in adancul fiintei lor si devine una cu ei.

Un barbat e cu adevarat tare numai atunci cand isi marturiseste slabiciunea.

(Pielea de sagri)