Imaginația este stapana erorii și falsitatii.
Blaise Pascal
“Imaginaţia, stapâna erorii şi falsităţii, nu face decât să întârzie sau să compromită procesul de creaţie.”
Pascal considera ca imaginatia nu poate fi sursă de cunoaștere. El ilustrează aceasta fraza prin exemplul omului care trebuie să traverseze o prăpastie, pe o scandura destul de mare, astfel incat sa nu existe niciun pericol, dar ca imaginându-si propria cădere nu poate face acest lucru fără sa-i fie frică.
© CCC
Nimeni n-ar trebui sa consimta decat la adevarurile demonstrate.
Oricat de larga inima ar avea, omul nu este capabil decat de o singura mare pasiune.
Nimeni nu vorbeste de noi, in prezenta noastra, cum vorbeste in absenta.
Dumnezeu este o sfera infinita al carei centru este peste tot si circumferinta nicaieri.
© CCC
Cautam linistea luptand impotriva catorva obstacole, iar cand le-am invins, aceasta liniste devine insuportabila.
Toata ratiunea noastra cedeaza in fata sentimentelor.
In elocinta trebuie sa existe si elementul agreabil si elementul real; dar e necesar ca elementul agreabil sa fie el insusi bazat pe real (adevar).
Lucrurile sunt adevarate sau false, in functie de unghiul din care sunt privite.
Virtutea unui om nu se masoara cu eforturile sale, ci cu ce realizeaza in mod obisnuit.
Respectul si dragostea trebuie sa fie atat de bine proportionate, incat sa se sustina reciproc, fara ca respectul sa inabuse dragostea.
Nu aici se afla tara adevarului, ea rataceste necunoscuta printre oameni.
In dragoste, o simpla tacere spune mai mult decat vorbele. E bine ca ele sa fie interzise, exista o elocventa a tacerii mai impresionanta decat limbajul insusi. Ce convingator e indragostitul cand nu poate vorbi si cat spirit dovedeste el!
Omul are multe trebuinte. El nu iubeste decat pe cei ce pot sa i le satisfaca pe toate.
Functia suprema a ratiunii este sa arate omului ca unele lucruri sunt dincolo de ratiune.
Elocinta continua plictiseste.
Oamenii sunt atat de obligatoriu nebuni, incat a nu fi nebun inseamna a fi nebun de un alt fel de nebunie.
Este drept ca ceea ce-i just sa fie urmat; este necesar ca cel mai puternic sa fie ascultat. Justitia fara forta e neputincioasa; puterea fara justitie este tiranica. Justitia fara forta este contestata, pentru ca exista intotdeauna oameni rai; forta fara justitie este condamnabila. Prin urmare, trebuie sa punem la un loc justitia si forta, si pentru aceasta sa facem ca ce-i drept sa fie puternic si ce-i puternic sa fie drept. Dreptatea este un lucru discutabil; puterea se recunoaste fara nici o discutie. Deci n-avem decat sa dam putere justitiei. Neputandu-se face ca ceea ce-i drept sa fie puternic, lumea a facut ca ceea ce-i puternic sa fie drept.