Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
păduri ce ar putea să fie
şi niciodată nu vor fi.
(Risipei se dedă florarul)
Fericirea este sensul si scopul vietii, traiectoria si finalul existentei umane.
Nimic nu se invecheste asa de repede ca o binefacere.
Începutul nu prevestește sfârșitul.
(Istoriile)
© CCC
Nu incerca sa luminezi ziua cu lampa, ca nu va observa nimeni.
Cea mai mare onoare consta nu in a te folosi de onoruri, ci in a fi considerat vrednic de ele.
Noi ne calauzim faptele, unii mai mult, altii mai putin, prin placere si durere.
Toti oamenii au de la natura dorinta de a cunoaste.
La omul necinstit, ca si la cainele tacut, nu vocea e de temut, ci tacerea.
Cei zgarciti ingramadesc la avere ca si cum n-ar trebui sa moara niciodata; cei risipitori cheltuiesc ca si cum ar trebui sa moara imediat.
Cine nu stie sa taca, acela n-a invatat nici sa vorbeasca.
Fiecare inceput este o consecinta - fiecare inceput incheie ceva.
Omul este în mod natural un animal politic. (Politica)
Aristotel
Politic înseamnă aici "care aparține polis-ului", adica, în limba greacă, orasului-stat (cetatii). Aristotel vrea sa spuna că omul este un animal care trăiește într-o societate organizată politic, guvernată de legi și că aceasta il definește, il deosebeste de animale.