Citate de Aristotel

Cel care face un bine cuiva, il iubeste mai mult decat este iubit.

Sper doar să nu pierdem din vedere un singur lucru - că totul a început cu un șoarece. © CCC

Cu o rândunică, nu se face primăvară nici măcar pentru o zi; și tot astfel, o zi, sau un scurt răgaz, nu face un om binecuvântat și fericit. © CCC

Toata educatia depinde de mama.

Doar începuturile sunt frumoase. © CCC

A-si exercita liber talentul, iata adevarata fericire.

Cea mai mare onoare consta nu in a te folosi de onoruri, ci in a fi considerat vrednic de ele.

Noi ne calauzim faptele, unii mai mult, altii mai putin, prin placere si durere.

Cei zgarciti ingramadesc la avere ca si cum n-ar trebui sa moara niciodata; cei risipitori cheltuiesc ca si cum ar tre­bui sa moara imediat.

Fericirea este sensul si scopul vietii, traiectoria si finalul existentei umane.

Cele mai multe dezbinari se ivesc in cetati din cauza ambitiei.

Arta este imitarea naturii. Aristotel Aristotel credea că imitarea este o tendință naturală a omului și ca aceasta ii ofera  plăcere. Pentru Aristotel imitația nu este doar o copie, ci o creație, pentru că aceasta transpune realitatea in imagini, in obiecte poetice. Arta este mimesis. Se știe că această idee a unei arte imitative a fost respinsa de Hegel.

***

Mimesis: principiu estetic, de origine platoniciană și aristoteliană, potrivit căruia arta este imitarea realului/realității.

Este un principiu dovedit ca trebuie sa inveti sa asculti pentru a sti comanda.

Nimic nu se invecheste asa de repede ca o binefacere.

Prietenia intre oamenii rai devine o comuniune in rele.

Ne-om aminti cândva târziu de-această întâmplare simplă, de-această bancă unde stăm tâmplă fierbinte lângă tâmplă.   De pe stamine de alun, din plopii albi, se cerne jarul. Orice-nceput se vrea fecund, risipei se dedă Florarul.   Polenul cade peste noi, în preajmă galbene troiene alcătuieşte-n aur fin. Pe umeri cade-ne şi-n gene.   Ne cade-n gură când vorbim, şi-n ochi, când nu găsim cuvântul. Şi nu ştim ce păreri de rău ne tulbură, pieziş, avântul.   Ne-om aminti cândva târziu de-această întâmplare simplă, de-această bancă unde stăm tâmplă fierbinte lângă tâmplă.   Visând, întrezărim prin doruri - latente-n pulberi aurii – păduri ce ar putea să fie şi niciodată nu vor fi. (Risipei se dedă florarul)

Omul intelept nu spune tot ce gandeste, dar ce spune, gandeste.

Legea este ratiune libera de pasiune.

Inceputul tuturor științelor este uimirea că lucrurile sunt ceea ce sunt. (Metafizica) "...caci oamenii când au început sa filosofeze au fost mânati de mirare, mai întâi fata de problemele mai la îndemâna, apoi progresând încetul cu încetul, fata de problemele mai mari". Aristotel Cu alte cuvinte, filosofia este în primul rând o interogare pentru ca nimic nu progreseaza de la sine. Filosoful este uimit in sensul ca se indoieste de tot. Trebuie amintit faptul ca in timpul lui Aristotel filosofia se confunda cu stiinta.

Aproape cu totii ascultam de cei ce sunt ingaduitori cu slabiciunile noastre si-i consideram nu numai binevoitori, ci chiar drept singurii barbati adevarati; le-o luam insa in nume de rau celor care incearca sa ne readuca la o judecata sanatoasa.